Ecaterina Ștefan

Ottilia, nu e neapărat să le reții, dar dacă textul ți-a stârnit careva gânduri, mă bucur, și mulțumesc de trecere.

mi-a plăcut trecerea de la obiect la senzație organică, presimțirea și felul cum este descrisă, cum și clasicismul care e frumos de citit când cuvintele sunt așa bine așezate.

alex, adevarul e relativ, conteaza cum il simti. mercy.

sophie, iarina, ma bucur ca ati trecut pe aici. multumesc.

Diana, o singurătate, dar care e necesară.

Sophie, am rectificat câte ceva.

Ottilia, bucur dacă se simte și asumare.

Mercy.

am prelucrat poezia ta prin omitere. mi-a ieșit așa, mai simplu și mai direct cred.

dragul meu
scurtează nopțile
cu câte o felie de întuneric

pe alee iubirea născocită
în joacă
cu un frison pe frunte
vezi iarba
a mai crescut
călcâiul
ca o mănușă

număr până la trei
te iubesc
într-o sublimă absență

Multă inspirație îți doresc!

Citesc aici și cu voce și fără, dar nu știu cum nu mi se leagă mai bine \"niciodată\", cu toate că nu mă împac cu \"deloc\". Îți respect părerea și îți mulțumesc pentru că nu ai ținut-o doar pentru tine. Despre formulările ca din topor din prima paranteză ai dreptate în mod absolut, și eu simt stângăciile, dar, din păcate, la ora actuală nu pot scrie mai bine de atât, chiar dacă aș mai sta să prelucrez de câteva ori poemul, ceea ce nu mă îndoiesc că o să și fac, dacă va fi să iasă cândva un ciclu de versuri cu acest personaj. Mulțumesc încă o dată.

Daniela, am urmat sugestia ta referitor la articulația simfoniei, chiar ajută la sonoritate.

Adriana, nu mă așteptam ca domnul Ghecev să fie primit așa călduros, dar în mare parte revenirea lui ți se datorează ție, că tot mai pomeniși că îți place într-unul din comentarii. Cartoful era singurătatea, dar, firește că și singurătatea poate fi luată ca personaj.

Aurel, foarte reușit poemul tău cu motive aidoma. E chiar mai bun decât al meu. Foarte bun!
N.B. Îmi zic că poate exista cam orice în poezie, măcar în poezie. Nu?

Sophie, nu sunt sigură dacă m-am uitat la filmele Kirei Muratova, dar Kafka ar putea să fie, măcar pentru că îmi place să-l citesc, deși mi-e greu să suprapun ori să compar prin raportări la autori așa mari. În prima jumătate am introdus corecturi la sugestia Mădălinei. Sper că îți place acum (deși zău că mi-e frică să ajung să scriu ca să plac cuiva sau să-mi conformez scrisul în funcție de așteptările cititorilor, dar astea-s riscurile mediului literar). Cât despre volumul, lungimea și capacitatea de spunere a textului (ca să-i zic așa), o să lucrez să fie mai larg, o sugestie foarte bună.

Ottilia, mă bucură faptul că o tematică banală și atât de uzată încă mai posedă acel clocot interior despre care spui.

Costin, acuma mă întreb și eu același lucru.

Ioan, ai văzut ca și mine, dar cu alte cuvinte. Un comentariu simplu și irevocabil. :)

Mădălina, să-ți mai permiți să formulezi orișicum, eu doar mă bucur să pot învăța. Sunt clare și convingătoare corecturile/argumentele tale.
Cred că anume prezența unui personaj ajută la un anumit nivel de distanțare, ori detașarea despre care zici. Tare mă bucur că apreciezi & să știi că am pus plusul în buzunar.

Ioan, mi-ai amintit acuma de jocul lui „să fie”, de preziceri și dialoguri. Punct forte să fie, de este, și, dacă vrei, semnez aici cu K, doar pentru tine (dincolo de cacofoniile citibile).

Anni, plăcut comentariul tău în care ai lăsat și o bucățică din viața ta. Chiar ca un poem brut.

Mercy mult de lectură și că v-ați făcut timp să vă opriți aici.

aici pot să remarc un fel de a fi chiar personal în versuri, sinceritatea și libertatea aceea de copil, ascunsă adânc în noi, pe care o lăsăm să se reflecteze în afară doar în momentele acelea, pe care le numim excepționale și-n care nu stăm să complicăm, ci găsim fericirea în lucruri mărunte, în oamenii care ne fac viața. o intonație și un respiro pe care-l sprijin în poezie.

Mihai, multumesc pentru trecere si ganduri.

am impresia că ar fi mai bine fără foto. s-ar lăsa mai mare frâu liber imaginației cititorului. apoi nu prea mă împac cu versul 7. iar în loc de \"apă în curgerea ei\" aș scrie \"curgerea apei\". dar firește că e alegerea și viziunea ta. scuze dacă am deranjat.

aici dacă e un oraș, e unul fără noapte, ceață și toamnă. nu mă înverșunez să posed sau să mă las posedată de un stil, dar nici nu vreau să minimalizez importanța interiorizării, despre care spui că l-ar face.
deocamdată mă tem să afirm/ să constat/ să accept că uite asta scriitură sau altă scriitură mă reprezintă.

mercy alex.

un jurnal foarte bun. sprijin și ideea de a te duce cu bicicleta. doar cu bicicleta la troia. mișto maioul cu made in turkey și comentul la poză. :)

ca atunci când te oprești deodată în mijlocul străzii și-ți spui
uite că nimic nu s-a schimbat în viața aceasta a mea

îmi era tare dor de scrierile tale. întotdeauna mă sensibilizează. și aici e un poem foarte frumos.

salut.

Ottilia, mie îmi place și a doua parte, deși înțeleg de ce ție îți place prima parte, cu toate că ne există părți aici, prima jumătate e cumva mai concentrată.

Marius, mă bucur că ai rezonat la aceste versuri.

mercy.

mie acest titlu mi se pare un întreg poem. foarte frumos. dar aș renunța la semnul pe care-l folosești în loc de și.

foarte tare. mi-a placut ideea simultanului de ganduri pe langa rugaciuni si cum iti construiesti realitatile in poezie si cum transcrii umanitatea in rasarit.

Apăsătoare trezirea de la începutul poeziei. Se schițează o atmosferă care completează perfect timpul ploios de afară. Potop, ciori și sârmă ghimpătă. Unde încape mai mult haos?

Salut!

Pe mine poezia ta m-a prins în momentul în care au apărut scărle înspre prăpastie, comparația ce urmează și conclusivul de după. Bună poezia!

Finalul m-a oprit și mi-a dat de gândit. Finalul mi se pare foarte reușit. Ai mereu un limbaj poetic și expresiv în ceea ce scrii, lucru pentru care îți ofer sincerile mele apreceri.