Lemnul

Aceste 85 de sonete au fost scrise în 69 de zile și adună Teama, Necunoscutul, Răscrucea, Îndoiala, Spaima, Surprinderea, Rugăciunea, Speranța, Dorința, Așteptarea, Panica, Iubirea, Neajutorarea, Chinul, Întrebările, Uimirea, Nedumerirea, Seninătatea, Þipătul, Risipa, Durerea, Credința trăite timp de 10 ore, între două neașteptate și răvășitoare experiențe pe patul de spital.

Iar lemnul ușii se supune, moale,

Când îl atinge mâna ei grăbită

Să-mi prindă-n zbor privirea răvășită

Cum trece-un duh nevârstnic prin ocoale.

O scândură se vaită, putrezită.

Nervura ei pulsează-n rotocoale

Și cuie-și saltă creștetele goale,

Cu fruntea lor necontenit izbită.

E clanța dată-n lături, să nu curme

Balansul fin al pasului decis

Și pe pereți se-ntind chircite urme,

Năluci de gheață, sugrumând un vis.

Se-abat spre patul meu tânjind să scurme

În carnea mea ca-ntr-un tărâm proscris.

Din volumul Orele Tăcerii (Sonete 6), aflat în pregătire.