Noapte ploioasă

mă bucur că cineva a avut \'un semn de respect\' pentru o(niște) poezie de excepție în opinia mea...
forța poemului rezidă, cred, din \'liniștea\' lui, nimic nu pare în plus sau minus, nici chiar sintagme ce ar putea fi definite clișeistice, metaforele se găsesc exact la locul lor, nu \'sperie\' prin elocvență, dar nici nu se pierd prin diluție...
aș încadra poeziile Ecaterinei în cadrul \'texte filosofice\', n-aș greși prea mult:
\'nu știu unde se termină durerea și unde începe suferința
astă noapte amărîtă nu mai vrea să apună
pe haina mea obosită nu simt amprentele oamenilor\'
...
\'azi răsăritul de lună este de fapt apus
luna este un far aprins deasupra acoperișului
suntem prieteni fericiți înghesuiți într-o matrioșcă
și nu e nevoie de cuvinte lungi
doar de sinceritate
așa cum e apa limpede de fîntîna din care sorbim\'
(mă rog, răsăritul de lună, chiar este apus - de soare - dar \'dă\' bine aici în context)...și putem continua cu exemple
o poezie, \'sistem închis\', un arc perfect racordat și acordat la imuabilul sentiment al dragostei, felicitări!
cu prietenie,
eugen

un text plin de forta. ai niste imagini care depun marturie despre abilitatile tale poetice. frumos, ecaterina.
reusesti sa iti mentii discursrul aproape perfect.

am remarcat:
\"mă dezbrac de griji așa cum seara
înainte de culcare
îmi las în cutie cerceii brățara colierul
așa cum plouă acuma după fereastră
cu zgomot de grindină plouă\"

bucuros ca cineva a evidentiat textul.
DAniel.

Dana, și taman cînd plănuiesc eu să mă duc, se găsește cineva să-mi dea stea. eu bucuroasă primesc. am mai umblat prin expresiile citate, le știam din start deocheate. respectul meu. mulțumesc.

Eugen, nu-mi place să încadrez la colecții, fiindcă apare foto din pag autor, și nici nu cred că-i tare filosofic, așa, gînduri gînduri bezmetice - clișeu curat. păi, știi cum e cu răsăritul de lună care-i apus de soare? eram sîmbătă seara pe insulă, la un fel de picnic. și întîmplător, după copaci, am zărit o bucățică roșie de soare după orizontul transnistriei. și am fotografiat-o. după asta, m-am învîrtit, nu știu ce am mai făcut, și cînd m-am uitat într-acolo n-am înțeles de ce soarele în loc să dispară se face tot mai mare și se ridică tot mai sus. prietenii mi-au spus că este luna, de aici a pornit povestea. m-am fotografiat și cu luna în palmă, dar s-a primit cumva mai în stînga, adică nu așa cum trebuie. despre matrioșcă mi-a povestit bunelu. mulțam de trecere.

Daniel, bine ai venit și tu în pag mea, după vreo 2 ani, cînd fusesem eu la tine la o poezie de dragoste cu coridoare de liceu și zgomote de tocuri. versurile evidențiate sunt și preferatele mele. bucuroasă și eu. mulțam!

\"nico scăpare nicio speranță\"

dam stelute fara sa privim sau sa corectam scaparile autorului.

aa eu nu pot sa dau stelute

doi

am rectificat. merci.

Ecaterina,
mi-a plăcut mult atmosfera,
curgerea. Ştii, poemul ăsta e ca un fluture cuminte...

Mes amities!

ioana, fragmente fragmente, ploaie, poezie, da. mulțam. sper să nu fiu în off.

aurelia, da, fluture cuminte și trist cu aripioare colorate, adică care se preface că-i vesel, dar toți îi simt tristețea. crede-mă, numai eu, dar numai eu știu la ce mă gîndesc cînd scriu așa poezii. și nu doresc nimănui să treacă în viață prin ceea ce eu numesc acuma amintire tristă. mulțumesc.

cu sinceritate,
ecaterina