nici înger, nici demon

Poemul de fapt e un leac pentru majoritatea oarbă,ce nu-i poate vedea ca fiind \"oameni\" pe cei diferiți.
Este o trecere lină între violența și critica omului de la început și dragostea,tandrețea și omenia dinspre sfârșit,încât nu-ți mai dai seama cine e bun sau rău din punctul de vedere al oricui,ceea ce într-un fel este sugerat și de titlu.
\"Nu judeca o carte după copertă\" - în cele mai multe cazuri o să vezi contrariul.

Mie mi-a plăcut, cumva sincer, acest poem și te felicit, Ecaterina, fetița noastră!

George Răzvan Mirică, mă gândesc că poate fi leac și pentru acei puțini, nu doar pentru majoritate. Nu știu cât e vorba de trecere, cred că mai degrabă e vorba de o diferență de perspective, iar cine trebuie își dă seama. Da, să nu judecăm oamenii după copertă. Mulțumesc pentru părere.

Dumitru, mă bucur că v-a plăcut și mulțumesc.

ce m-a jenat pe mine în textzul ăsta, unul în care, de altfel, se remarcă o mai mare grijă pentru coerență discursivă, este alăturarea, în același intertext, a lui eminescu și kafka. aș fi optat pentru unul singur, dat fiind că ambii nu sunt de ici de colo, ba din contră.

amândoi e prea mult și distrag atenția de la propriile tale cuvinte, de la restul textului.

mădălina, nu pricep unde anume ai văzut eminescu, în dăruitul florilor?

în titlu, ecaterina. ce-i drept, tu mergi pe negație, spre deosebire de.

credeam că știai și că titlul e ales tocmai pentru că.

a, nu, titlu l-am construit așa fiindcă l-am crezut reprezentativ pentru conținut. am uitat cu totul de înger și demon, abia acum îmi dau seama. dar nici despre kafka n-am scris ca să fac vreo trimitere la o atmosferă sau un context din piesa respectivă. aveam în minte numai gestul mergerii la teatru, alături de altele la fel de...

trimiterile totuși vin de la sine și se bat cap în cap. cel mai probabil e că o să mă gândesc la altceva pentru titlu.

mulțumesc pentru observație.

nu se bat cap în cap, doar că mie mi-a părut prea mult.

și da, știu că intertextul nu e ceva plănuit, că pur și simplu îți vine, pocnește el singur, nu ți se întâmplă numai ție.

te-ai indragostit de personaju\' rebel, care s-a dovedit a fi romanticul incurabil. aia cu capul si vomitatul in autobuz au scris-o multi multi multi in multe forme, vrand sa fie foarte artisti. in rest, un text cuminte, mai ok decat ce scriai acum multa vreme. insa finalu cu mi-a soptit dulce etc e f f patetic.

nimic din ce am scris aici nu e pentru \'a fi foarte artist\', de fapt am mari rezerve vizavi de acțiunea de a vomita în interiorul poeziilor, nu e un exemplu de repetat, dar mi s-a întâmplat și am considerat că nu e ceva ignorabil în firul de aici.

mie mi-s mai dragi poeziile pe care le scriam acum multă vreme, chiar dacă nu sunt foarte ok.

despre final, da, e patetic, dar așa mi-a venit să închei.

Typo - să toacă de plăcere
Da, un poem deschis, în care se vede că nu-ți scapă esențialul. Final izbutit. Epicizarea accentuată e ca altădată. Părerea mea. Te-am lăudat acum un an mereu, te laud și acum. Pentru că poți să ții seama constant de-o proteică pendulare a exprimării lirice.

mă bucur că ți se pare izbutit textul și mulțumesc pentru semnalarea typo, ciudat cum n-am observat. am corectat.