Scorbura

1 min lectură·9 mai 2011

Mediu

De acolo poți să contempli visător cerul.

Dacă decizi să te muți cu traiul în ea,

nu ieși fără de foamea care ți-a fost

străină până acum, nu ieși fără căpușe

infiltrate sub pielea gâtului.

Peștera, îi mai zicem și scorbură

pentru sălbăticie, ultima salvare

înainte să ajungi să-ți măsori

simțurile nu în intensitate, ci-n timpi.

E un dulap de pământ în care există

altfel de molii pentru hainele ce crezi

că te apără. Acolo fluturele din craniu

își trece prin măruntaie lipsa de diferență.

023.818

Ecaterina Ștefan. “Scorbura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/13979675/scorbura

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

SD slavu diana✓11 mai 2011

...mi-am mestecat foamea citind si am mai facut un pas invatand sa traiesc in pace cu toate vocile mele, ma salvez asa...
de aici Diana

mulțumesc pentru lectură și semn. Mă bucur dacă ai rezonat cu gândurile de aici.