Pe cărările rătăcite ale drumului meu
Te-am căutat,
Te-am lăsat să-mi furi
Rând pe rând
Toate gândurile.
Mi-ai coborât în suflet
Mi-ai luat dimineţile,
Cu toate ale lor,
Nopţile,
Ascunse
Am nevoie să-mi spui
Că sunt frumoasă
Chiar dacă buchetul anilor
Abia mai poate fi cuprins,
Am nevoie de îmbrățișări zilnice
Minim șase secunde,
Am nevoie să-mi pun capul pe umărul tău
Să-mi
Copilărie
cu cireșe cercei,
degete dude, coacăze negre,
genunchi curcubeu
și lacrimi de vată de zahăr...
mă iartă azi,
trecut-au anii mei,
au mai rămas trăirile copiilor de azi...
mult prea
astăzi am sărutat vântul
i-am simțit îmbrățișarea
când caldă,
când rece,
când tandră,
când zbuciumată
și-am trăit
pentru o fărâmă de timp
fericirea.
va mai fi asta
La mulți ani, femeie!
Primăvara să-ți bucure sufletul,
Să-l poarte pe aripile vântului lin,
Să-l mângâie cu pana soarelui,
Să-l coloreze cu petale de floare,
Să-l binecuvânteze cu dragoste.
Prea dimineață...
Și totuși prea târziu
Pentru câte s-au strâns în jurul meu
Prea frig...
Și totuși prea cald,
Nu pot rămâne
De veghe încă o clipă
La tot ce am de făcut
La tot ce n-ar fi
Ai așternut covor de ghiocei
Pe cărările pierdute ale gândurilor mele.
Sfioase,dansau purtate de vânt gândurile rătăcite,
Se unduiau pioase,
Să nu strivească minunea noului început.
Covor de
Fiecare an ce vine
Îl primim cu o urare
Sănătate, împlinire,
Așa spune fiecare.
Ne dorim, ne plănuim
Nici măcar nu ne gândim
Dumnezeu, El hotărăște
Anul ce ne hărăzește!
Ce-aș putea să
Moșule, în sacul tau
te-aș ruga și pentru mine
să pui un praf de iubire
și un strop de sănătate
că-i mai bună decât toate
și-aș mai vrea dăsaga ta
să-mi aducă liniștea,
oameni buni la masa
Îți împletesc visuri
din frunzele toamnei,
le pun în jurul taliei fine
și te privesc
pierdut de-ncântare.
Nu știu
e mai frumoasă toamna
îmbrăcată-n culori,
sau tu
învăluită de mine
în
de la păsări am putea învăța
că cerul nu este atât de aproape,
de la iarbă am putea vedea că rădăcina nu este de-ajuns
pentru a crește viguroasă...
e nevoie
de
lacrima norilor,
cântatul
Să ai o mamă,
Tată de ai,
Nimic în viața nu-ți mai trebuiește!
Știi, orice-ar fi,
Că mai poți spune-acasă.
Dar ei
Se duc
C-așa e dat...
Dar, dacă ai și-o sora,
Sau un frate...
Privești
Și buruiana are
câteodată,
demnitatea ei.
Azi,
florile nu pot crește frumos pe lângă buruiană
și roagă vântul
să le-mprăștie sămânță pe un alt tărâm.
Cu rădăcinile sufocate,
cu
S-a dus...
A mai trecut un an.
Cu bucurie îl petreci
Și-n anul ce se-așterne
Aștepți să treacă mâine,
Că e greu...
Și altă zi,
Că e la fel
Și tot așa.
Aleargă viața...
Tu vrei să
Și-am zis:
Să mă mai lase toată lumea-n pace,
Să nu mai caute întrebări
Cu răspuns stors
Din spatele cortinei închise.
Însă,
Dorința de-a fi mințit
E mai puternică...
Așadar întreabă!
Și liliacul a-nflorit
Și tu,
La fel ca și-altădat'
Ți-ai pus și ie și ilic
Desculță-n luncă ai plecat
S-aduni brândușe, lăcrămioare,
Nu-mă-uita și altă floare
Să-ți faci cunună și s-o
Va veni o vreme
Când vom căuta timpul.
Îl vom regăsi
În oamenii dragi
Ce ne-au stat alături,
În cărțile citite,
În poveștile spuse
Sub clar de lună,
În lacrima adunată de pe obraz
Cu
copil,
în privire
cu strop de Dumnezeu
zice
sorbind
fărâmă dulce
din palma-i firava:
"păstrez şi pentru sora
și ea ar vrea să guste."
"nu știe
darul este-al tău!"
"nu ştie
Când sufletul plânge de dor,
Trimit dorul de-acasă
Aleargă încoace încolo...
Se-ntoarce mereu
Cu amintiri curcubeu
Le-așează pe suflet
Buchet, imperfect.
Când sufletul doare,
Trimit
Poeții sunt
glasuri de îngeri
ce sufletul îmbrăca
în lumina călăuzitoare a vieții.
Muzica vorbelor
poartă pașii
și-n dansuri tainice
de noi știute doar
ne petrecem timpul.
Oamenii
Sunt speranţe care mor înainte de a se naşte
Sunt gânduri care rătăcesc
Şi prinse de timp
Se-ascund în spatele timpului.
Sunt…
Sunt oameni care vin şi vor să rămână
Dar, drumurile lor
În noroi stelele par
diamante ...
străpungând întunericul din adânc
și din afară;
ca niște săgeți
mânuite cu pricepere
de arcașii veniți de nu știu unde.
Cad stelele,
noroiul le
DE