Dragoș Vișan

Eu fac și socată ghimbirată. Am socata în oalele mari de inox. Se face bine în ele și afară și în frigider de la un timp.

Mi-a plăcut întregul poem. E altceva decât se scrie. Original, destul de satiric și chiar cu subtext protestatar. Suntem ch toții niște păcătoși. Adevărat cu întoarcerea palmelor de către copiii violenței și verbsl, nu doar fizic. Scamatorii de turban... în turul doi. Minuni balcanice. Sarcasmul este justificat.

Au rănit grav corbii de la mine de la bloc atunci un porumbel. L-am luat, că-l ucideau. L-am ținut vreo patru ore într-o sală de clasă unde sunt diriginte. I-am dat apă. Apoi mi-a murit în brațe sub "cupola" Arenei Naționale. L-am pus în umbrelă, l-am băgat în rucsac. L-am dus acasă și l-am îngropat în curtea blocului. Ca pe un avion.

Astăzi a fost stadionul Arena Națională un cazan cu aburi, locomotivă cu aburi. A învins pentru prima dată Dinamo pe Steaua Armatei lui Talpan cu 3 - 0. Mă bucur pentru asta. Au băieți tineri "câinii".

Acest poem nu l-a putut posta atunci Irinel.

Un discurs clar solilocviu. Cam anost modul dre gospodărit al artistului. Boem eul celui ce se confesează. Rămân memorabile versurile "n-ai mașină dar ești pe avarie", "Pe la mijlocul zilei te gândești la timpul pierdut, cea mai apropiată rudă a ta". Acest "rudy"-ment contemplativ de prânz dans la recherche du temps perdu o fi Marcel Proust.

Tragic poemul. Începe într-un prohod. Se amintește despre un "sevraj". E redată o conversație. "Dureros" ca în cântecul "L Chilia-n port". Chiar atârnă viața omului de un fir. Câte a pățit... Amputarea de picior, scoaterea unui rinichi etc.

Atenție, să nu se cadă în intimism epic. Evocarea mamei prin "cesuleț" este faină. Dar insistența și finalul, cu "obrazul neted și de catifea" strică totul. Așteptăm un punct culminant. Tehnica este foarte bună. Credeam că se îndreaptă spre ceva mai avangardist.

Nădejdea Nadejdei este să spargă pereții.

Era să dau stea, însă m-am gândit mai bine. S-ar supăra pe mine Nădejdea Nădejdei și Sofia Nădejde, din "trădarea generoșilor" de oriunde.

Mă mai gândesc. Textul e foarte bun. Mesajul este greu de interpretat, de cântărit și pe viitor.

Plugușor pentru ruși, yankei

.

Negrul, în zarea prea albă,
șah ori go, pe întrecute,
albul, treacă-n cea neagră,
să se-atace, pe redute!

"Cine a mutat primu-i alb,
cin' se apară e negru",
așa-i la vulturul codalb,
de-atacă, trupu-i... integru!

Le-aș aduce, neagră-n zare,
o pagodă-n Casa Albă,
i-aș muta pe fiecare,
ruși, yankei, pe-o rută oarbă.

Să le crească-n altă parte
dorul să mai năvălească,
joc mârșav, ca de petarde,
țevi, de-aprins spații, c-o iască.

Să nu-i prindă, duși, mirarea
că n-or avea spațiu de jar,
nu-și cunosc nici întinderea,
de toleranță n-au habar!

Afro-americani fie
noii stăpâni la Pentagon,
calmuci, tadjici, Siberie
prin Kremlin domnească-n spor!

Întunecare-n miez de zi
îi așteaptă-n misiune
pe cei ce-n loc de-a se trezi
aleg moartea din cărți, rune.

Beznă alături de trufíi
se cultivă-n cartiere,...
arsenal din râci, spre-a nu fi
se aprobă la cerere.

Doliul nu-i sperie pe hoți,
războinicii-s năimiți, spre foc,
se pompează bani în baloți,
să nu se-oprească deloc!

Dacă-au intrat în horă,
zic răii, c-au să tot joace,
dar Hristos vine, imploră
pe ostași: "Bre, la o parte!"

Nu știu cine-a mutat primul,
dacă-i Eisenhower, Stálin
cortini de-oțel are filmul
ce-a-nceput tot rău, din Kátin.

De fapt, nu s-au oprit lupte,
al treilea război tinde,
și-n sărbători, să se-nfrupte
din al doilea său... "părinte"!

OK. Mulțumesc. Aleg alt vers: "Cine va fi în pierdere". Era bun și cel propus de tine, Iulia, "Va intra în aliniere", dar "aliniere" parcă are mai multe silabe: a li ni e re.

Am îndreptat în trei locuri în cele două strofe menționate. Mulțumesc.

Mulțumesc mult! Acum... călare pe un somn ca din Deltă! Noapte bună. Mulțumesc mult. Nu mai rectific, mi-au apus și degetele.

O săptămână formidabilă. Dar prin codri e onomatopee folosită de către tăietorii de lemne?

Tare. Mă fac și strigător la... cer. Până la copac, să stea...

Uiuiu

Ai

Ii

Mă conduci, pe mine, cititorul, către stadiile primei tinereți, al adolescenței, pubertății, larvarei copilării nefluturate decât prin perimetrul orașului Tulcea. Și să nu-mi pierd cumpătul dacă au înflorit salcâmii? Până la tei mai va!

Mă simt ca Fat Charlie. Din romanul "Băieții lui Anansi". Purtat prin cerul insulei Caiman de roiul de fluturi izbucnit din pălăria tatălui zeu Anansi.

Toasturi

Oi

Tot poemul este bine scris. Idei interesante. Imagini bune. Aici o fi vreun loc din natură. Sub cer, seara. Strofa a doua nu e cine știe ce. Nu-mi pare cu (ne)salvările de la acele celule stem grea de sensuri.