Dragoș Vișan

Ne revisăm munteni desculți Într-un orășel al viitorului casele erau numai de închiriat – proprietari nemaiavând – și păreau lungi colivii de metal geam lângă geam savant suspendate pe

Strada Mării Oamenii au la Constanța pavate cel puțin o stradă sau măcar trotuare cu melci imenși marini - ca pașii să rămână în ecou de val Zidurile caselor vechi au grundul din

Big & Little Bang again I. Big Bang, action! Un amar semn de întrebare? pentru clonările umane intrate-n piețe publice for sale și-nregistrate ca facturile la net Un semn al

ca un mărăcin ars de dor lumina caldă-a ochilor tăi strălucește din tren în zare când ești în voiajul susținerii de examene și nu creează disconfort prin Bărăgan la nicio floare doar mie unui

Mărind miza ne micșorăm viața Lumina e-un aer ce dă ape focului Întunericurile sunt apa pământului adânc Frica e-un foc ce-aruncă pământul în aer Și curajul este aerul focului, apa-n

Iubirea-jind de animal Nu pot să spun ce m-a apucat să-ți scriu, să știi, ferit de alții, cât mai prescurtat: ################### O, totuși scriu cu mult pământ aruncat de labe, cu

Noian sonor Liber sparg, încătușând dreg, sus spații ațin, adânc erup, șterg sărut, rup blestem – armoniile cresc, urlu, gem surd! Din temnițe plâng pe maidane râd – așa de iraționale

Bariera viselor Aflai neadormit subcontinentul exotic în care anual trece musonul cu vise așteptând să provoace la luptă-n turnir continentul venirii pe lume a multora

Afară cu visările mortale Îmi lipsea viitorul din piept tot întinzând mâna spre el și nu voiam ca să-mi mai scape ca un pește reîntors în ape Nu am întâlnit decât dezamăgiri în visări după

azur sângerat ești preludiu raidul de probă al luptei nocturne hei prea dorito la bord de avion sau femeie aleasă copilot din febrele arșiței te voi scăpa sus în azur fețele ni s-or

haideți în rai iubirilor să ne expectăm izolarea haideți iubirilor și toți îndrăgostiții să lucrăm cot la cot tâmplă-n tâmplă pe rupte clădind un turn mare nu Babel nici măcar cel de

fii copilă iubita mea stau cu timpul meu în pat golit momentan de noi idei nostalgic tolănindu-l peste zeul Scris ca pe-un cățel ori șarpe al casei puțin agitat în somnul său pe

holul iubiților iubiții au un hol ce-i templul lor secret pașii repezi sânii fugari umerii goi avântați ai femeii rănite ard în el sunt repede barați când ies precipitat din

Dragostea florii alpine de stea Ce grea-i în aprilie încercarea extremă de-a dobândi O floare, o lumină de stea ce te-așteaptă pe pisc – Hartă, busolă nu-ți iei, curaj însă da, leagă-ți

acordajul dragostei dragostei noastre doar eu îi pot fi bun interpret contractul fixat cu tine prevăzând că tot mai sigur pe-al meu meșteșug de reglat rezonanța multor percuții corzi