Dragoș Vișan

Câte laude, ce gentilețe, nu vă dezmințiți crezul artistic, bunăvoința de scriitori, fiți aprigi și înțelepți, sancționați impostura artistică unde ar fi și unde n-ar fi ea! Nu vă deranjați prea mult pentru mediocrități și texte slabe, luați-vă după criticii adevărați, ce le ignoră.

____

O părere, pentru orice cititor cumsecade:

Nu amesteca receptarea critică neutră a acestui text cu orice altceva, după cum ar fi... trandy, incitant.

Este un text despre niște pericole mai generale într-un cadru virtual. Apar găști oriunde. Cei potoliți, liniștiți, pregătiți doar pentru frumosul dezinteresat creat fac treabă. Cei ce se simt cu musca pe căciulă sunt "trupa de șoc", cea care insistă sus și tare că nu se respectă regulamentul grupului. "Plângareții puternici", oximoronic spus. Viclenii instalatori de curse. Restul să-și rupă membrele, ei mereu să triumfe, în virtutea unui drept de necontestat.

Neoromanizarea literară românească de tip nikkimanolescian, cu legiuni, ale, cohorte și copii de trupă (trepăduși cu gura mare, cu scris subțiat valoric) nu va reuși să cucerească Caledonia (vechea Scoție). Spiritul liber și neînregimentarea va învinge. Frumosul e frumos în picturile, în piesele muzicale valoroase, în moda adevăratelor nume de creatori al modelelor originale. Nu-l interesează nici pe David Popovici părerea "criticilor" ce se iau de ultimele sale prestații, totuși meritorii. Orice poetă valoroasă compune fără să ia seama la un lătrat, la vreo remarcă denigratoare. Chiar dacă nu-s sancționate reacțiile unor critici de duzină, ele rămân ca perle de incompetență în interpretarea avizată a textelor în mentalul colectiv prea puțin ultragiat la intervenția lor.

Orice este critică pe text are valoare. Ceea ce e debitat pe un ton superior, nimicitor devine perlă de răzbunare gratuită.

Să fim tăcuți, hotărâți și ascultători. Cei care greșesc își rup singuri craca artistică. Se fac de râs pentru totdeauna. Cei obișnuiți cu atacurile vor regreta măcar atunci când nu vor mai acționa 3D, sau numai virtual, ci vor intra în lumea adevărului revelat complet.

Mulțumesc, Ionuț Caragea, pentru comentariu.

Adevărat. Femeia mică răstoarnă bărbatul mare. Prin contradicție față de punctul culminant și de-un deznodământ ambiguitate și chiar generând un absurd plin de sensuri, titlul îmi place mult, "Dez-înmormântarea". Puterea de-a iubi și de-a face orice este foarte bine surprinsă. Ea are sau nu dreptate, însă le face, le schimbă, oricum ar fi, chiar împiedicată la modul real. În inconștientul colectiv rămân amintiri despre dramele trăite intens de unele femei, batjocorite și ani întregi de câte un mascul care le-a torturat prin depravare.

Iată o invenție care seduce pe cititori, deși ideea vine de la poemul "De-a v-ați ascuns..." de Tudor Arghezi. Inclusiv prin estetica urâtului: "Am creat din moarte poezie,/ Iar din delir și nebunie/ Am născocit azi pe hârtie/ Un flux mortal de nemurire." Sunt cuvinte și expresii memorabile, precum "Am plâns cu moartea-n noapte", "Am căutat morminte/ punându-le în minte", "Pierzându-vă pe voi/ M-am rătăcit prin nori".

Epistolă continuă, după final!

"privighetori" (păsări)?

Versul "vesel cântă privighetorii". Niște oameni, "privighetorii" la priveghi, cântă "vesel" lângă mort?

Dramatic. E ca într-o răpire a lui Psihe de către tâlhari, într-o peșteră a tâlharilor: "privesc
spre tine ca spre un sălaș de pierzanie".

E vorba despre o comparație dublată de-o dojenire sau imprecație făcută bărbatului. Dar poate fi vorba și drspre o experiență pur erotică. Eul liric feminin se întreabă bulversat cum de s-a schimbat totul, cum de i s-a provocat rană adâncă în trup sau suflet, cum mai poate curăța, repara ceva.

Îmi place. Nu se dorește explicare. Ambiguitate a mesajului programatică.

Mi-a plăcut. Textul epic poate avea mai multe tâlcuri. A căuta pe cel mai clar definit este destul de dificil. Am o întrebare: "femeia" mai mică e încă vie și vrea să-și oprească bărbatul, ori să-l pedepsească, sau este o stafie și bântuie prin noapte, îngropându-și crucea.

Căpățâna de usturoi

Ritm trohaic, măsura versurilor de 11-12 picioare metrice (silabe), 11-12-11-12, cu intonație diferită, ascendentă la versurile 1 și 3, descendentă, elegiacă la versurile 2 și 4 din fiecare catren. În reverie e vorba despre șerpuirea gândurilor în versuri. Așadar am încadrat textul: este artă poetică. Jovial și trist, eul poetic are blândețe și înțelegerea tainelor scrisului. Îndemnuri către orice poet ce se... caută. Nu și pentru cei care nu se caută. Autoironie, dar și mesaj hotărât în ceea ce privește năutul, cafeaua, bidonul cu apă. Iată că vara ne inspiră să fim noi. Serios să căutăm reverie. Nu altceva!

Ecaterina Bârgan-Ștefan, un discurs poetic despre fericirea familială, cu mesaj atât stenic. Totul atașat unui nume seducător de artistă. Înnoire benefică!

Monorima "întâmplătoare" s-a tot copt la soare. Și-a ieșit un text sublim, zeiesc. De -l beau din ochi, nu mă trezesc.

Flori de mină, pahare, corali, pietre semiprețioase.

Eu am Mineralele Pământului, peste o sută de pietre sparte.

"Nu există o lume dincolo de lume", se spune în finalul strofei întâi.

"-Vezi că monstrul e în spatele tău!"
"-Numai el îl vede."
Sunt replici din serialul de pe BBC First "Doctor Who". De acum.

Așadar... mai există o lume.

De-a mirarea. Un nou joc de-a extazierea. Ca să fie cu rimă! Un text liric modest, într-adevăr. "Tâmpla ta din flori de soare " sună prea retoric. De ce nu "din flori de sare"?

Apropo, se dorește monorimă. Dar la "moale" nu e rimă perfectă față de celelalte ultime cuvinte terminate în "-are" sau "-oare". Nu-i așa, domnule Dumitru Sava?

Orice text mai poate fi îmbunătățit. Însuși cititorul vine cu schimbarea de perspectivă, cu reasamblare a ideilor prin cea dintâi lectură, prin lectura secundă etc. Dacă ne spune mult un poem, îl și învățăm pe de rost. Așa proceda mult Mircea Cărtărescu, dar nu doar el. Pentru mine, textele confesive prin excelență ale poetului prieten Teodor Dume sunt mireasmă neuitată de tei, păstrată în nări și iarna.

Mulțumesc mult, Ionuț, pentru aceste cuvinte. Nu merit, nu le merit. Sunt subiectiv, nevrednic. Critici literari mult mai bine pregătiți există pe site.

Această ghicitoare ar avea în lingvistică o singură dezlegare:

Câmpul semantic.

Atât în ce se spune din prima parte, cât și prin ceea ce sunt părțile anatomice, din a doua.

Radiologia!

Și hidrografie.

În acrostih iese:

M
A
M
A

Mă gândeam și la mamograf, mamografie. Dar nu-s.

Suntem cam matinali, prietene! Să avem o duminică minunată și inspirată. Scrisul să ne fie ca noi, sincer, la obiect, mărturisitor!