dragoste

Dupa ce citești versurile geniale ale lui Nichita din poemele Ce bine că ești și E o întâmplare a ființei mele, și revezi mirarea și întâmplarea din acest poem, plus repetițiile inestetice și jocurile de cuvinte facile, rămâi, așa, cu un gust amar. Un text foarte slab.

De-a mirarea. Un nou joc de-a extazierea. Ca să fie cu rimă! Un text liric modest, într-adevăr. "Tâmpla ta din flori de soare " sună prea retoric. De ce nu "din flori de sare"?

Apropo, se dorește monorimă. Dar la "moale" nu e rimă perfectă față de celelalte ultime cuvinte terminate în "-are" sau "-oare". Nu-i așa, domnule Dumitru Sava?

Aveţi dreptate, textul nu suferă comparaţie. Dar, pe lângă mercedes nemţii au construit şi trabant. Şi lumea nu a fost mai nefericită. Cred că genialitatea, doar geniile o pot cuprinde. Vă felicit că dispuneţi de această capacitate! În rest , noi oamenii medii (obişnuiţi) ne complacem, implacabil, în mediocritatea cotidiană... Şi din nevoi cotidiene mai inventăm şi câte un trabant.

Poezia e un joc. Secund cum ar spune Barbilian. Unde aţi descoperit extazierea? Tâmpla ta poate fi şi din fulgi de mare... Apropo, de ce credeţi că se doreşte monorimă? Aţi discutat cu autorul?_

Monorima "întâmplătoare" s-a tot copt la soare. Și-a ieșit un text sublim, zeiesc. De -l beau din ochi, nu mă trezesc.