nori

trebuie să corectezi aici:

o rană fără sfârșit ca un orizont roșu

asta fiindcă orizontul nu e ceva fără sfârşit. Orizontul este o linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească. O limită până la care ajunge vederea noastră. Ori limita şi nesfârşirea sunt două chestii diferite. Dacă pui cer însângerat, comparaţia devine plauzibilă.

Încă 2 lucruri de remarcat, un vers foarte slab, cu exprimare rudimentară: și să tai tot ce nutrește un cât de cât regret

şi un vers cu potenţial: tristețea se deapănă singură ca un caier. Nu zic un vers exelent, deoarece caierul se deapănă manual. Ar fi trebuit să zici: tristeţea e ca un caier, dar se deapănă singură.

Dramatic. E ca într-o răpire a lui Psihe de către tâlhari, într-o peșteră a tâlharilor: "privesc
spre tine ca spre un sălaș de pierzanie".

E vorba despre o comparație dublată de-o dojenire sau imprecație făcută bărbatului. Dar poate fi vorba și drspre o experiență pur erotică. Eul liric feminin se întreabă bulversat cum de s-a schimbat totul, cum de i s-a provocat rană adâncă în trup sau suflet, cum mai poate curăța, repara ceva.

Îmi place. Nu se dorește explicare. Ambiguitate a mesajului programatică.

Am taiat tot ce nu mi se parea ok. Vă mulțumesc amândurora.