Poezie
Restanțe-n vară
1 min lectură·
Mediu
Fusta ta s-a cerut mutată din clasă
nu o mai suportă genunchii cuminți.
Mi-a șoptit că o gâdilă ciorapii de plasă
și că are nevoie de versuri fierbinți.
Cămașa cu ifose de profesoară
și-a lăsat un nasture mic repetent.
Gulerul, cu morgă de domnișoară,
se zbate în pliuri cu iz decadent.
Glezna — jenată, dar clar cu ambâțuri
debitează rondele, cu-n șiret desfăcut.
Tibiile? Plâng la notar cu sughițuri,
cerând să le pipăi — doar atât, la-nceput.
Buzele dumitale, deloc inocente
au depus deja mărturii pe balcon.
Când spun „nu”, au accente voit indecente,
iar la „da” îți plantează un zâmbet beton.
Părul ciufulit și fără mandat,
încâlcit în aluzii și bucle confuze,
a pledat vinovat, dar cu tact avansat,
și-a cerut azil — diplomatic — pe buze.
01740
0
ce zici de:
glezna jenată, dar vampă la şpriţuri?
cu plăcere!