Vidanjarea unei pseudo-poezii

De mult nu am mai citit un protest aşa virulent împotriva unui text nereuşit. Nici măcar nu merita efortul unei replici. Adică, există poeţi atât de buni, atât de curaţi, atât de profunzi şi spirituali în ţara asta şi în lumea asta mare, că nu merită să-ţi pierzi timpul cu cei aflaţi la polul opus în marea majoritate a timpului, excepţia făcând-o nişte sclipiri în care lumina reuşeşte să treacă de barierele egolului, narcisismului, pentru a semăna în nămolul fiinţei nişte cuvinte mai aproape de ce trebuie să fie poezia, demonstrând că divinul încă trimite şanse de mântuire chiar şi celor mai întunecate şi vulgare fiinţe. Mai bine ne împărtăşeşti ce îţi place, ce te ridică, fiindcă frumosul trebuie promovat. Ştii bine că fiecare pasăre pe limba ei piere, iar acest lucru se vede în afara Agoniei, unde reacţia lumii este egală cu zero.

corectez

dar cred că am inventat un nou cuvânt, în care golul din suflet se amestecă cu ego-ul şi rezultă egolul::)))

să iei în derâdere numele Domnului de Sfintele Paşti, să urezi Sărbătoare cu bucurii, bucuria fiind, de fapt, fluturarea penisului în vânt şi ironizarea bisericii. Îmi aduce aminte de unul, Sorin Cerin, care slăvea în nişte cărţi Dumnezeul luminii, atrăgând prin slava lui adusă luminii, simpatia criticilor şi a credincioşilor, apoi, vine cu o nouă carte, în care precizează că Dumnezeul luminii e, de fapt, lucifer, iar oamenii trebuie să se închine satanei. Te doare capul...

nu glumă... M-a durut si pe mine, stai linistit, numai ca atunci cand ai de-a face cu LA ne lovim de un zid de slime. Penetrezi zidul dar când retragi acțiunea peretele se reface şi te mai şi trezeşti cu mucilagiu pe rotopercutor sau pe brațe. Pentru că LA e cel mai mare poet din lume, global neînțeles şi înconjurat de autori cu mult sub valoarea lui, care, cu toate acestea se ambiționează să rămână ultimul şi să stingă el lumina. Nu mai deunăzi îmi explica esența ratării mele poetice: eu nu scriu ca el, cu sentiment. Adevărat, cu sentimentele lui Terente, fermentate în rețeta poetică facilă marca LA nu scriu.

Ce este şi mai incitant la această speță este că LA nici măcar nu o face precum Brumaru, din convingere, sexul fără perdea fiind la el doar un vehicol pentru a îi creşte numărul de hituri. Nu contează dacă poezia lui place, el numără şi atunci când nimereşti la pagina lui din greşeală. Sub această iluzie el scrie aici, pentru că doar aici primeşte un minim de feed-back. Şi-a pus problema că într-o zi va fi exclus şi de aici, tocmai de aceea pune linkuri la pagina sa de youtube.

E trist să fii LA, sa scrii un prospect de supraviețuire şi din când în când să strecori ba un act sexual, ba o expresie trivială, ca să pari interesant, viu, dar mai ales poet. Iar acum noi ne batem capul cu acest personaj?

Noi suntem ridicoli, nu el. Iar poemul tău e bun. Eu l-aş curăța de trimiterile la LA şi l-aş reposta, lăsându-l pe cel mai mare poet, pe văcarul supărăcios, să creeze în eterna-i sordidă glorie.