Doru Emanuel Iconar

Puștiul care a scris acest text, nici copil, nici tânăr, încearcă să înțeleagă frumusețea zilelor pe care le trăiește conștient că lasă în urmă minunății primind în schimb mulțime de responsabilități. Va face față zilelor ce vin? Cum vor fi ele? Ce lumi miraculoase îl așteaptă? Acestea erau întrebările pe care piciul și le punea sub negreală căptușită cu stele a cerului, nerăbdător să străbată mai repede pașii cel despart de adolescență. Acesta s-ar fi vrut subiectul povestirii. Dar cred că m-am lăsat furat de sălbăticia și frumusețea unor locuri de basm care îmi sunt foarte dragi și nu am reușit în ce mi-am propus. Data viitoare sper să fie mai bine.
Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere lăsate. Sunteți un călător așteptat de-acum printre poveștile mele.

Cu drag
Doru Emanuel

Daniel

Îți mulțumesc pentru sfaturi, pentru că ești mereu alături de mine. Sper să rămâi și pe viitor. Prietenii nu sunt niciodată prea mulți.

Cu drag

Doru Emanuel

Nu sunt mai generos decât tine. În ultimul an ai sacrificat multe ore ca să îndrumi un pici începător în ale scrisului, lucru pentru care îți voi fi recunoscător pentru totdeauna. Alege ce vrei, nespusele, neștiutele, sălbaticele, toate – toate sunt pentru tine, le dăruiesc din toată inima.
Mulțumesc pentru răbdarea dovedită cu acest puști cam căpos dar și cu lectura unui text ce mai trebuie mult șlefuit.

Cu drag

Doru Emanuel

Unu și doi îmi plac mai mult, chiar dacă au mesaje opuse, decât cel care a participat la concurs. Părere de începător în ale haiku-ului.

Cu stimă
Doruleț

Un discurs amar ce pătrunde adânc în mintea cititorului, un final dur.
Poeziile tale se cer citite nu comentate pentru că adevărurile din ele trebuie primite cu inima. De aceea e greu de citit, de acceptat. Părerea mea.

Cu drag
Doru Emanuel

„Micile rostuiri” condensează în trei versuri ceea ce alții spun într-o pagină, lucru greu de realizat. Îmi place noua ipostază.
Da, și mie îmi par 1 și 4 cele mai reușite însă îmi place si 5.

Prima „rostuire” a inspirat o încercare de haiku:

Soare-n grădină -
din ceșcuța uitată
soarbe un graur

Doru Emanuel

Nu trebuie să scrii pentru cuvinte, trăirile tale nu se nasc în DEX sau aiurea. Iar greșelile trebuie să le facem, „cu ind după ind”, numai așa ne găsim drumul, acel „eu” propriu. Deci scrie, te așteptăm.

Cu drag
Emanuel

Oricum suntem singuri, călătorim singuri, „neștiut, neobosit”aici și în viață. Nu am dreptate? Multă tristețe.
Îmi place „noaptea pe pajiști cu iz de toamnă”. Mai trec.

Doru Emanuel

O poezie care m-a emoționat pentru că și eu mă regăsesc în ea. Mă simt mult prea stângaci și nu de puține ori am impresia că nu-mi sunt la îndemână cuvintele. Nespus de mult îmi place și finalul.

„Am o tandrețe față de tot ce vrea
Să prindă viață
Ca față de orice nou născut”

Cu stimă
Doru Emanuel

De aici:

„anotimpurile au să fie cu tine
te vor purta în spinare...”

până la versurile:

” ...ca să-și croiască mai lesne
drum în carnea plămânilor”

Poezia curge extrem de ușor, extrem de simplă. Îmi place.

Este ianuarie, luna surprizelor a trecut dar se pare că nu și pentru mine.
O surpriză de proporții este răgazul dumneavoastră aici.
Stiu prea bine că textul mai trebuia prelucrat dar faptul că dumneavoastră v-ați oprit asupra lui și ați lăsat cuvinte de apreciere, mă face să cred că povestirea are un sâmbure bun.
Meritul acestei schimbări, spre a scrie altceva decât basme îi revine în întregime acestui prieten, Pip, dar primii pași sunt anevoioși. Sper să evoluez spre bine astfel încât să pot mulțumii cum se cuvine tuturor celor care mi-au fost alături.
Vă mulțumesc pentru efortul și răbdarea de a citi un text atât de puțin valoros. Ca și acum, întotdeauna mă voi simți onorat când prezența dumneavoastră se v-a face simțită pe mult prea modesta mea pagină.

Cu stimă
Doru Emanuel

Sunteți, că întotdeauna, îngăduitoare cu acest pici care este conștient că are multe de învățat. Sub îndrumarea atâtor oameni inimoși întâlniți aici, sper să reușesc.

Cu mare drag

Doru Emanuel

Cer scuze, nu am fost destul de atent. Pentru că se repetă de două ori cuvântul „sub”, propun:

Cimitir pe deal -
sub crucea de lemn ninsă
cântecul mierlei

Poate găsești altceva mai bun.

Pentru al doilea, nu e prea grozav dar uite o propunere:

Micul cimitir -
pe morminte zăpadă
urme de vrăbii.

Doamne, ce idei frumoase ai! Te invidiez.

Doru Emanuel

Prieteni, mă simt flatat de vizita voastră. Vă mulțumesc că îmi sunteți aproape.

Daniel,

Mulțumesc de frumoasele vorbe lăsate aici. Ai văzut trăirea de dincolo de cuvinte, chiar dacă stângaci pusă în povestirea mea. Dar ești poet, nu trebuie să mă mir.

Cu drag
Doru Emanuel

Domnule Nicolea Tomescu,

Onorat de prezența dumneavoastră printre modestele rânduri așternute aici. Textul se mai cerea periat, Stânișoara merită mai mult, cascada este superbă, dar prietenul meu, Pip, împlinește azi o foarte frumoasă vârstă iar textul l-am scris gândind la el.
Bănuiesc că, dacă ați fost cu fetele, ați urcat pe la Turnu. Drumul este mai scurt, doar patru km. și mai ușor de parcurs.

Cu stimă
Doru Emanuel

Dragă Teo

Mă bucură trecerea ta peste cuvintele mele destul de nepricepute. Îmi lipsește încă îndemânarea de a spune exact ce gândesc, dar sper să învăț de la tine, de la toți prietenii vechi și noi, pe care i-am întâlnit pe site.
Mulțumesc pentru îngăduință.

Doru Emanuel

Îmi place atât de mult al doilea haiku așa că revin. Scuze! Uite o variantă care mi se pare că se apropie mai mult de ceea ce am învățat eu de la doamna Tirenescu, premiată în străinătate pentru haiku-urile dânsei. Poate își face timp să treacă pe la tine. Am să îi spun de creațiile tale.
Primul nu-mi place.Sorry!

cimitir sub deal -
sub crucea de lemn ninsă
cântecul mierlei

Ce spui?

Doruleț

„cine știe...
poate mâine voi fi
mai aproape cu o durere”

azi însă ești mai aproape de inima mea pentru că nici eu:

„n-am să știu niciodată
să-mi reglez pașii
după umbra zilei
cum ar fi firesc”

O lectură plăcută. Mai trec.

Doruleț

„sângerez
peste cuvinte”

ca mulți din cei ce își lasă cuvintele aici.
Fără nici o îndoială știi să visezi dar și să mă faci să-mi pun întrebări.

...fără îndoială voi
învăța să visez

Doruleț

Bineînteles că al tău e mai reușit. Uite altă variantă:

„cimitir sub nea -
sub crucea de lemn ninsă
cântecul mierlei”

Citez:
- Always written in the present tense of here and now.
- Eliminating all the possible uses of gerunds (ing endings on wording).

”HAIKU RULES THAT HAVE COME AND GONE ”, Jane Reichhold

Doruleț

George:

Cel mai reușit:

„cimitir sub nea -
sub crucea de lemn ninsă
o mierlă cântă”

E de preferat să folosești timpul prezent.

Drag,
Doruleț

Tocmai această izbucnire lentă m-a atras la versurile dumneavoastră iar acel „copil ruginit” corespunde realității, trebuie doar să privești împrejur la tinerii de azi care nu știu sau nu pot să se bucure de zilele copilăriei și-mi par mai bătrâni decât bunicii.
Mi-a plăcut, m-ai trec.

Doru Emanuel