DIDoru Emanuel Iconar
Verificat@doru-emanuel-iconar
Cluj-Napoca
„vreau sa fiu un nou Labis”
Data nașterii: 1994 - iunie – 02 Profesia: elev, din 2013 student Imi plac Arghezi, Labis, Caragiale. Activitatea literară: 2003 - Mențiune pentru poezie, concursul „Micii creatori” Cluj-Napoca; 2004 – Premiul I pentru cea mai frumoasă poveste „Papucul doamnei” - concursul „Micii creatori” Cluj-Napoca; 2006 - Mențiune la „Concursului Național…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
O încercare de micropoem, sugerat de al tău:
urciorul ciobit -
din adâncul fântânii
mi-astâpăr setea
Ce spui?
Doruleț
urciorul ciobit -
din adâncul fântânii
mi-astâpăr setea
Ce spui?
Doruleț
Pe textul:
„micropoem" de Teodor Dume
0 suflu
ContextAdrian,
Regăsesc aici același stil, aceeași voce din „Os de veghe”. Pare o rugăciune monotonă, dar nu plictisitoare.
Cred că nonșalant este cuvântul care descrie cel mai bine acest text.
Doru Emanuel
Regăsesc aici același stil, aceeași voce din „Os de veghe”. Pare o rugăciune monotonă, dar nu plictisitoare.
Cred că nonșalant este cuvântul care descrie cel mai bine acest text.
Doru Emanuel
Pe textul:
„Umbrelor,turmelor" de Adrian Gerhard
De îmbunătățit0 suflu
ContextPrimele versuri efectiv se rostogolesc, e amețitoarea senzația, te simți luat pe sus. De la versul „rădăcini ce mă-nconjoară.”
Parcă ți-ai pierdut busola sau doar suflul?
Doru Emanuel
Parcă ți-ai pierdut busola sau doar suflul?
Doru Emanuel
Pe textul:
„Os de veghe" de Adrian Gerhard
De îmbunătățit0 suflu
Contextpentru imagine. Acum m-am lămurit. Am fost sigur că nu m-ați uitat. Am căutat si eu imagini dar nu am găsit.
Ce mai face „O lume uitată”?
Încerc zilele acestea o prelucrare pe textul dumneavoastră, apoi îl postez la comentarii. L-aș trimite dar nu am adresa. Sunt în vacanță, am timp.
Doruleț
Pe textul:
„O lume uitată (4)" de stela
De îmbunătățit0 suflu
ContextNeobosite căutări în „joc sau insomnie”. Like every child. Câți ne găsim nebunia?
Sinceritate dezarmantă ai adus aici în cuvinte simple, sentimente pe care fiecare le încearcă într-un moment al vieții. Poate mai mult curaj nu ar strica versurilor tale pentru că remarc că ai ce spune.
„E inocența care palpită. Pur.”
Doru Emanuel
Sinceritate dezarmantă ai adus aici în cuvinte simple, sentimente pe care fiecare le încearcă într-un moment al vieții. Poate mai mult curaj nu ar strica versurilor tale pentru că remarc că ai ce spune.
„E inocența care palpită. Pur.”
Doru Emanuel
Pe textul:
„Poeziile Abianei" de Abiana Hincianu
De îmbunătățit0 suflu
ContextCu scuze pentru Dan Herciu, dar mai ales pentru tine, Alberto, eu nu l-aș scoate. Câteodată lucrurile trebuie spuse explicit. E mai sănătos. Într-un univers strigând după limpezime, ai reușit un poem departe de scrierile de ultimă modă. Nu-l ciunti.
D. E
D. E
Pe textul:
„Și eu mai cred în iubire" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextÎn spatele nostru cineva ne croșetează zilele, gândurile, visele, țesându-ne viața. Iar noi stăm „cocoșați” sau drepți, înfricoșați sau temerari deasupra „cuțitelor albastre”, „nenumărate cuțite albastre”.
Viața ne pune mereu în față câte „un carton pe care scrie ”Rahat proaspăt. A se manevra cu atenție!”
Se pare că trebuie să plătești prețul ca să fi.
Un text cu gustul amar al realității, dar si cu calitatea de a avea pentru cititor mai multe sensuri.
Doru Emanuel
Viața ne pune mereu în față câte „un carton pe care scrie ”Rahat proaspăt. A se manevra cu atenție!”
Se pare că trebuie să plătești prețul ca să fi.
Un text cu gustul amar al realității, dar si cu calitatea de a avea pentru cititor mai multe sensuri.
Doru Emanuel
Pe textul:
„Boschetarul, musca și Alberto macaragiul" de Albert Cătănuș
0 suflu
Contexttocmai asta îmi place, m-a pufnit râsul în final, după ce zâmbetul m-a însoțit de la primul vers.
În majoritate textelor tale, cele pe care le-am citit, ai acest ton jucăuș, de parcă n-ai vrea să te iei în serios sau noi să n-o facem ?!
D.E.
Pe textul:
„Și eu mai cred în iubire" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextSuntem doar palide scântei din lumina lui Dumnezeu, limitați de ceea ce suntem să vedem doar „aer și stele”. Și, deși avem libertatea, nu vom putea niciodată ajunge cu mintea sau inima dincolo. Căci nu suntem nici cât „o clipire de pleaoapă a lui Dumnezeu”.
Așa am citit mesajul. Mă bucur să vă descopăr.
Doru Emanuel
Pe textul:
„Dincolo" de Paul Bogdan
0 suflu
ContextO căprioară rănită omul, în nici un caz ucisă, nici o spaimă, prima sau ultima nu ucide, poate ucis un gând, o prietenie, posibil o iubire, lasând doar cicatrici, întotdeauna urâte.
Din tot iau ultima strofă pentru că visezi, pentru că aduce speranță, pentru că îți întinzi aripile, pentru că prin versurile tale „chemi dimineața”.
Îmi place glasul tău, anunța un poet veritabil.
Doru Emanuel
Din tot iau ultima strofă pentru că visezi, pentru că aduce speranță, pentru că îți întinzi aripile, pentru că prin versurile tale „chemi dimineața”.
Îmi place glasul tău, anunța un poet veritabil.
Doru Emanuel
Pe textul:
„cu aripile întinse" de Andrea Sofronie
0 suflu
ContextNe căutăm cu fiecare pas, e o constanta a vieții, indiferent că ești copil, adolescent, tânăr sau ai trecut pragul celor 50 de ani. Frunze în vânt suntem, asa mă simt și eu. Sunt multe zile când pare c-am strâns toată nehotărârea lumii, când mă găsesc neinspirat, prost de-a binelea. Atunci nu știu deloc ce să fac cu mine, încotro e drumul. Atunci:
„parcă mi-e frică
să merg mai departe
și să răspund jovial
la salut”
Cred că e în firea omenească această stare, mulți trec prin ea, numai că noi o conștientizăm, mărturisind-o în creațiile noastre.
Dar din când în când trebuie să luam o pauză, cum bine spune Alberto ( tocmai vin de la ultima poezie a lui )
„îl strig pe Dumnezeu
apoi plec pe o insulă
în miezul apei
călător
fără gânduri
mă voi adapta la viață
ca să-mi pot aminti
cine sunt...”
Din ce în ce mai bune versurile tale. Pare că ți-ai găsit calea.
Prietenul tău, Doru Emanuel
„parcă mi-e frică
să merg mai departe
și să răspund jovial
la salut”
Cred că e în firea omenească această stare, mulți trec prin ea, numai că noi o conștientizăm, mărturisind-o în creațiile noastre.
Dar din când în când trebuie să luam o pauză, cum bine spune Alberto ( tocmai vin de la ultima poezie a lui )
„îl strig pe Dumnezeu
apoi plec pe o insulă
în miezul apei
călător
fără gânduri
mă voi adapta la viață
ca să-mi pot aminti
cine sunt...”
Din ce în ce mai bune versurile tale. Pare că ți-ai găsit calea.
Prietenul tău, Doru Emanuel
Pe textul:
„Capătul la care vreau să ajung începe din mine" de Teodor Dume
De îmbunătățit0 suflu
ContextUn singur vers nu îmi place, îl consider în plus, restul curge ușor, natural, convingător, o mare libertate în mișcare, inteligent, clar. Consider claritatea în poezie un act de curaj.
De la orice pasiune acaparatoare trebuie să iei din când în când o pauză, ca naturi profunde și intense, așa cum socot că suntem majoritatea. Chiar dacă nu de țigară. Așa o fi și în dragoste. Îmi place concluzia!!
O poezie care pe mine m-a captivat. Cred că tonalitatea scrierii mă readuce în paginile tale. De aceea te citesc cu plăcere. Când pot, bineînțeles.
Doru Emanuel
De la orice pasiune acaparatoare trebuie să iei din când în când o pauză, ca naturi profunde și intense, așa cum socot că suntem majoritatea. Chiar dacă nu de țigară. Așa o fi și în dragoste. Îmi place concluzia!!
O poezie care pe mine m-a captivat. Cred că tonalitatea scrierii mă readuce în paginile tale. De aceea te citesc cu plăcere. Când pot, bineînțeles.
Doru Emanuel
Pe textul:
„Și eu mai cred în iubire" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextTeo,
Grea întrebare, există răspuns?
Așa cum ne-ai obișnuit pornești de la o idee simplă “timpul zăbovește în noi”, săpând, căutând. O taină? Interesantă imagine.
Formulările ingenioase, discursul fluent. meștesugul nu pot ascunde faptul că în tine e un loc unde se întîmplă ceva. Aripă a tristeții sunt ultimele tale poezii, parcă ai face o recapitulare a vieții, poate un bilanț sau posibil nu înțeleg eu.
Numai El îți poate ocroti chipul, numai Lui îi poți spune: Give me the joy to live.
Doru Emanuel
P.S. Ai un typo. Tu nu ești neglijent. Ce se întâmplă?
Grea întrebare, există răspuns?
Așa cum ne-ai obișnuit pornești de la o idee simplă “timpul zăbovește în noi”, săpând, căutând. O taină? Interesantă imagine.
Formulările ingenioase, discursul fluent. meștesugul nu pot ascunde faptul că în tine e un loc unde se întîmplă ceva. Aripă a tristeții sunt ultimele tale poezii, parcă ai face o recapitulare a vieții, poate un bilanț sau posibil nu înțeleg eu.
Numai El îți poate ocroti chipul, numai Lui îi poți spune: Give me the joy to live.
Doru Emanuel
P.S. Ai un typo. Tu nu ești neglijent. Ce se întâmplă?
Pe textul:
„Locul în care zăbovește timpul" de Teodor Dume
0 suflu
ContextSuperb ultimul vers. Da, mă alătur celui ce a spus că fiecare vers este un poem în sine. De unde și senzația dezordinii din poeziile tale, a lipsei de unitate.
Remarc și versul:
„cu sufletul străin ratez zborul”
Fără acel „dar”, în plus.
Plăcut să te urmăresc, curios de evoluția ta.
Doru Emanuel
Remarc și versul:
„cu sufletul străin ratez zborul”
Fără acel „dar”, în plus.
Plăcut să te urmăresc, curios de evoluția ta.
Doru Emanuel
Pe textul:
„uitare" de slavu diana
De îmbunătățit0 suflu
ContextPlec de la versurile:
„eram atât de fericiți
și diferiți
și atât de bucuroși
unul de celălalt
încât mi s-a făcut teamă
că nu mai suntem”
E doar o iluzie că poți împărți ceva esential, cu altă ființă vie. Însă în toată zbaterea nebună a vieții nu vei scăpa de apăsarea că ești de unul singur, neștiut, neîmpărțit cu nimeni. Restul: ipocrizie. Sau vis?
De aceea:
„apoi ne-am trezit
sau am visat numai
că ne-am trezit.”
.
Doru Emanuel
„eram atât de fericiți
și diferiți
și atât de bucuroși
unul de celălalt
încât mi s-a făcut teamă
că nu mai suntem”
E doar o iluzie că poți împărți ceva esential, cu altă ființă vie. Însă în toată zbaterea nebună a vieții nu vei scăpa de apăsarea că ești de unul singur, neștiut, neîmpărțit cu nimeni. Restul: ipocrizie. Sau vis?
De aceea:
„apoi ne-am trezit
sau am visat numai
că ne-am trezit.”
.
Doru Emanuel
Pe textul:
„visul din vis" de ion burhan
0 suflu
ContextSăniile într-adevăr nu cunosc drumul așa cum nici copiii care le conduc nu-l știu când sunt aruncați în lume. Și totuși le călăresc privind doar înainte, niciodată în urmă căci au înțelepciunea inocenței. Ei sunt torțe aruncate în nori căutându-și „lumina”. Atunci de ce mâini triste când ele aparțin copiilor? Crezi că mai este drum de întoarcere?
Așa am „citit” poemul tău. Cât am greșit?
E bun. Cred că mulți se vor regăsi în el chiar dacă nu vot lăsa semn.
Doru Emanuel
Pe textul:
„drumul de întoarcere" de Andrea Sofronie
0 suflu
ContextIar eu nu sunt destul de bun ca să mă pronunț. Totuși, pentru că versurile mă fac să vibrez, vin și îndrăznesc să vă contrazic. Spun că poetul, cel:
„bine ascuns
la mine acasă
în vis”
a găsit-o pe Dana Banu. Poate încă nu se vede clar, încă caută nesigură, e în firea noastră această nesiguranță, poate nu știe c-a ajuns la destinație. De aceea:
„zâmbesc spre departe”
Multe de spus dar uite, uneori cuvintele prea multe sunt de prisos.
Cu drag
Doruleț
„bine ascuns
la mine acasă
în vis”
a găsit-o pe Dana Banu. Poate încă nu se vede clar, încă caută nesigură, e în firea noastră această nesiguranță, poate nu știe c-a ajuns la destinație. De aceea:
„zâmbesc spre departe”
Multe de spus dar uite, uneori cuvintele prea multe sunt de prisos.
Cu drag
Doruleț
Pe textul:
„nici sânge nici apă" de Dana Banu
0 suflu
Context„un soare.
cu dinți mari și cariați”
Îmi sugerează un început de iarnă, un sfârșit de săptămână, vineri, 13, zi aducătoare de nenorocire și atunci titlul completează versurile. Totuși, o umbră de speranța în:
”răsăritul încape într-un ciob de sticlă”
Putem trăi și dacă din noi rămân numai cioburi. Amar.
Multe de spus dar uite, mi-au luat-o alții înainte și spun mai bine decât mine. dar mă bucur sincer că poezia ta a fost recompensată cu o steluță aurie. Merită, părerea mea.
Ești printre vocile care mă interesează, aici pe site.
O zi excelentă!
Doru Emanuel
Pe textul:
„vineri 13" de herciu
0 suflu
ContextUn text într-adevăr simplu scris, fără acele arabescuri ale frazei în care te pierzi, căci e greu să te ospătezi cu dulceața cuvintelor și inefabilul imaginilor dar să urmărești și urzeala faptelor. În concluzie, o povestire mai ușor de citit. Da, este adevărat „ o poveste spusă mai mult din gesturi” atât de bine încât cuvintele prea multe sunt de prisos.
Revenind la textele dumneavoastră, sfatul meu se referea la cu totul altceva. Puteți împărți un text în fragmente pe care să le postați zilnic. Desigur, fragmentarea trebuie făcută în așa fel încât să incite cititorul să revină în pagina dumneavoastră. Cam cum am procedat eu cu „Misterul diamantelor”.
Cu drag
Doruleț, cel mânz
Revenind la textele dumneavoastră, sfatul meu se referea la cu totul altceva. Puteți împărți un text în fragmente pe care să le postați zilnic. Desigur, fragmentarea trebuie făcută în așa fel încât să incite cititorul să revină în pagina dumneavoastră. Cam cum am procedat eu cu „Misterul diamantelor”.
Cu drag
Doruleț, cel mânz
Pe textul:
„Seară de decembrie" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextRareori las semn, de înțeles, nu? Dar uneori simt cum versurile mă prind în plasa lor, mă înfășoară și mă obligă să descopăr „comoară bine ascunsă” dincolo de „diguri”. Și trec de primul, poate al doilea dig deși „nu calc prea bine pământul” iar „lucrurile se duc și vin o maree care poartă cu ea” totul. Să aleg ceva? Nu pot. Aș ciunti. E ca și cum ar lipsi o mână sau chipul sau inima.
Doruleț
Pe textul:
„diguri fără sfârșit" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context