Doru Emanuel Iconar

E plăcut să știu pe cineva care scrie senryu, mai ales că încerc și eu dar nu-mi ies încă. Nu sunt la fel de amuzante dar poate într-o zi voi reușii. Preferat este al treilea senryu. Nu numai aricii găsesc scuze penibile pentru divorț, oamenii îi întrec.

Doru Emanuel

Apărui și eu, hodoronc-tronc, după înverșunată bătălie pentru încheierea onorabilă a mediilor, adică destul de onorabilă să sară bine peste 9, altfel mă tranchilizează mama cu agheasmă cu sau fără busuioc, dar mai ales cu busuiocul.
„Ca principu” dar „fără duhul blândeții” am pufnit în râs de cum am văzut numele, prenumele, restul nu importă, n-avui vreme de tândăleli că musai trebuia să-mi frec mâinile, gândurile, lună, bec sau cum vreți, și să-mi trântesc zâmbetul la bună vedere, că doar mă aștepta festin de Mătrăgună
„Aprobăm vitalitatea” da capo allfine, fără afine că le folosi mama personală să-ndese borcanele ce zăceau liniștite în cămară; nu vă înghesuiți nu împart, că-s zgârcit.
Spun cu mâna pe inimă că nu contest nimic, ba, ca pofticios ce sunt, na, că recunoscui!, mai cer o porție de Bella Dona. Sigur îmi priește pentru a „dezvolta, în special, mușchii”, nu importă care, că exportăm destui români. Iar dacă vreau să bat suta, că 14 îi am deja în buzunare, îmi trebuie câte o porție săptămânal. Cică face bine la „dezbumbarea” neuronilor ce hălăduiesc și „haihuiesc” distinctiv că habar nu au de seriozitatea apelor tulburate sub efectul lămpi lui Aladin.
„Un veritabil tămbălău carpatin.” Tânjim după nițică aromă de Ieși. Mulțumin pentru rația de zâmbete. A fost la înălțime. Pe cuvânt de pricolici.

Doruleț

Puțin periat textul, câteva propoziții refăcute și amintirea ar evada din Atelier.
Despre zăpezi, ce să spun, am așteptat-o toată vacanța. Doar ce și-a fluturat mantia și dusă a fost. Sania mea ruginește la ușă. Abia așteaptă să zboare, fie și-un ceas.
Bine ați revenit.

Doru Emanuel

aș vrea acum
să te plimb prin tine
să spargi pojghița de neliniște
prinsă de pereți apoi
să te așezi lângă inimă
și să desenez toate fericirile

mult ar conta
pentru tine, pentru noi
pentru...

Un preaplin al sensibilității, al simțirilor, scris din profunzimea căutărilor.

Doruleț

A doua oară azi, am râs cu lacrimi. Așa mail mi-aș dori în fiecare zi, dacă nu se poate măcar unul pe săptămână. Face bine la moral, la ten, la note, la... nu mai știu că încă sunt sub influența benefică spre euforică a efortului de a citi mai sus numitul și incriminatului mail, sper cu grave repercursiuni asupra inteligenței din dotare, nu știu dacă în dezvoltare, atâtă câtă este.
Discurs hazliu demn de invidiat unde nici nu știi ce să lauzi mai întâi: jocul de cuvinte, ritmul, profunzimea adevărurilor din fundal.
Mi-ar place să văd textul în pagina zânei.
Plecăciuni pentru cea mai bună și talentată zână, cu mulțumiri pentru înfrumusețarea zilei. Așa să tot fie.


Doruleț

Ultimele trei strofe par să fie un fel de concluzie la cele dinainte, dar sunt acelea care m-au cucerit, asupra cărora am revenit de ceva ori, sunt cele care punctează în final toată căutarea ta din ultimele poeme.

Doruleț

Bună comparația poemului făcută de doamna Elia, cu o palmă întinsă spre flămândul de poezie. Fiecare poat elua după trebuința sufletească. Darurile mele, primite de câte ori intru pe această pagina sunt: lumina, seninătatea, cântecul cuvintelor, căldura inimii.
Mulțumesc

Doru Emanuel

Ȋn sfârșit găsii un text după sufletul meu că mi se urî de-atâtea vaiete, gemete și plânset că mare-i jalea-ntre poeti si poetese. Drept pentru care am râs de mi se văzu cerul guri și cina și amiaza. Da’ nu-i bai că-mi prii, mai descreți cea frunte chinuită de prea multele călătorii în celula ce-i zice clasă.
Cu sufletul la gură vă aștept să mai veniți, da’ așa mai des, că ne uscăm de plictiseală. Aveți milă că noi vă-nțelegem, da’ tre’ musai să ne-nțelegeți.

Doruleț

Ȋn sfârșit o undă de acceptare în finalulu acestei poezii, acceptarea vieții așa cum este, cum ne-a dăruit-o Domnul și cum ne-ai construit-o noi înșiși. Cel mai important lucru e să reușești să sorbi din fiecare zi cu aceeași patimă.
Un final vibrant, face toată poezia.


Doruleț

Ceaiul este o băutură care ne însoțește în toate anotimpurile. Cu o ceașcă de ceai alături, poemele dumneavoastră ne-au purtat prin timp. O călătorie plină de farmec.

Cu drag,

Doru Emanuel

Ȋn vitrina cu poeme haiku ați expus cinci mici bijuterii, migălos construite precum o figurină de origami. Ȋmpreună conturează o atmosferă de pace, de creație, de frumos.
Cu drag,

Doru Emanuel

Prea multe greșeli în comentariul meu. Cer iertare. Voi fi mai atent. Promise.

M-ați prins cu-acele „dimineți rotunde și moi. Pentru mine iarna este un drum de liniște, un timp în care îmi ascult gândurile, uneori le înțeleg, alteori se zbat neputincioase, nu reușesc să ajungă la mine. Le las pe mai târziu, pentru alt anotimp sau încăperea unei alte zile. Ȋmi place și ultima strofă. Ȋmi place. Copilărescă spunere, nu-i așa? Restul, las restul pentru altă dimineață. E loc destul.

Doru Emanuel

O poezie care încă este perfectibilă. Mă refer tot la prima parte, finalul este într-adevăr deosebit.
Felicitări pentru reușită.

Doru Emanuel

Un text care impresionează prin nostalgie. N-ai să găsești aici nimic spectaculos, strălucitor, pătimaș, doar o spunere liniștită de gânduri în care amintirile copilăriei, tărâm fabulos, umplu sufletul, un doar un moment care nu se va dezlipi nicicând de sufletul autoarei.
Ultimele rânduri, puțin simplificate, ar putea fi un fragment de poem

la o masă, o cupă de crin lasă mireasmă de divin.
Liniștea vine dinspre motanul ce doarme lipit de un picior de jilț
Un papagal colorat de un gălbenuș de ou își face curat ...
Niciunul din cei doi invitați n-a sosit…
Deschid fereastra să-ți spun o poveste…
privesc cât pot de departe...

Doru Emanuel

M-ați prins cu-acele „dimineți rotunde și moi” dar și pentru că pentru mine iarna este un drum de liniște, un timp în care îmi ascult gândurile, uneri le înțeleg, alteorise zbat neputincioase, nu reușesc să ajungă la mine. Le las pe mai târziu, pentru alt anotimp sau încăperea unei alte zile. Și place și ultima strofă. Ȋmi place. Copilărescă spunere, nu-i așa? Restul, las restul pentru altă dimineață. E loc destul.

Doru Emanuel

Farmecul poeziei tale consta în caracterul ei direct, simplu, sincer; vorbești aici despre lucruri banale, neînsemnate în care ne redescoperim, ele făcând parte din fiecare dintre noi.

\"în mâinile Domnului mă las
pentru câteva minute.\"

Doru Emanuel

tu, rătăcitorule
din somnul unui vis
sau poate-un cântec
ai adunat cuvinte în desagi
pentru cei dragi
de-o poezie

un mugur
o floare
un gând


Uimitor cum reușiți un vers credibil și totuși atât de gingaș, de fin.

Doru Emanuel

Cât de simplu exprimat gândul: „ negrul pământului , izvor de culori” dar și cât adevăr cuprinde!
Frumos surprins spiritul unui haiku. Felicitări!

Doruleț

Discurs poetic de invidiat prin simplitate, trăire, dar încărcat de regrete, de o tristețe care nu se mai dezlipește de universul tău, care înăbușe seninătatea pe care ar trebui s-o trăiești la acesta vârstă.
Am câteva versuri preferate:

„totul se termină
între mine și durere
e doar o felie de aer
nu mai e loc
trupul mi se scurge
în palma lui Dumnezeu
ca o rugă”

iar subtitlul mi se pare deosebit.

Ȋntr-adevăr:

„poate ți-ar trebui
puțină copilărie”


Doruleț

Ați sărit câteva texte bune. Primul care îmi vine în minte, pentru că îi urmăresc aparițiile în mod constant, este George L. Dumitru, cu un text de proză recomandat. Din păcate, din pură neatenție, a încadrat un al doile text recomandat, la presă, deși este clar continuarea textului precedent. Corecția nu poate fi făcută pentru că, din motive tehnice, s-ar pierde recomandarea.
Sigur mai sunt și alții. Mulți ar merita evidențiați.

Doru Emanuel