Doru Dorian David

batrane Teodor rar am gasit in literatura romana un poet care in cateva cuvinte sa-ti spintece sufletul... cortina este doar un voal de mireasa... batrane chir daca lumina obscura ciupeste din chipuri, chiar daca in spatele unei cortine viata noastra se sfarseste, uneori ne vedem atat de clar atat de trist incat cuvantul devine cenusa! toata iubirea unui umil cititor....un gand inalt si multa iubire!

Si de ce sa nu recunoastem:

\"femeia nu are gânduri
despre risipire
are un fel de a păși clipa
cu umerii goi
și umerii ei sunt frumoși
ca și dimineața\"

Un gand bun!

\"eu am pornit
\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'
pe un drum pietruit\"

In acest poem, copilul fricii este sinele celui care scrie, acea privire de pe umarul noptii cand ne pierdem in suflet, cand rememoram sirul trecerii prin valtoarea zilelor, acest destin orb asemuind un rau, o fantana in care ne privim chipul... iata:

\"Noaptea copilul fricii
mă duce în brațe ca pe o păpușă
trece prin fața oglinzii
legat la ochi\"

Aceste valuriri/ spaime care ne intuneca petrecerea prin viata sunt nascatoare de angoase...

\"Noaptea copilul fricii
mă duce în brațe ca pe o păpușă\"

Un gand bun.

Adevarul trebuie spus raspicat! si eu sunt sigur ca:

\"între aceste singurătăți
sunt eu

în tăcere caut sensul
în care să merg

știu că într-o zi
voi fi împlinit

amănuntele nu mai contează\"

Cezara, ca de obicei imi place sa ma plimb, nelinistit, prin gandurile tale trecute prin filtrul poeziei clasice, unde cuvantul isi poarta intreaga istorie cu sine! da...

\"mă tem că am să uit
mersul înainte spre înălțare\"

........................

\"pune-mi, mamă
alte așternuturi peste păcate\"

O zi faina spre duminica firii!

Ela, aproape ca m-am atins cu degetele in acest salon albastru( nu dispar!) prin care timpul pare a fi suspendat.
ei, unei poete nu pot sa-i sugerez decat suma starilor prin care am trecut/trec, acea rostogolire in realitatea ireala a cuvantului, petrecerea prin poem a fost/ este tulburatoare, cantecul interior pietros, navalnic, miscarea personajelor foarte bine conturata...

iata unde m-am simtit cel mai bine:

\"astăzi femeile nu vorbeau, în dreptul ferestrelor
un spațiu prea larg, o arcadă
prin care le trecea mâna, dispărea ( poate ca acest vers???)
nimic nu era calm în ochii lor, o pânză de cuvinte
îmbrăca pereții, îi strângea\"

\"mai departe de fereastră nu se mai scrie nimic
se adună siluete albe, umbre care iau cina în liniște
un alt bărbat coboară pe scări, întinde brațele
el nu dispare\"

etc...etc...etc!

Un gand bun de pe insula verde!

este o zi nebun de frumoasa... punem nori pe cer si ne ingropam in ei... apoi desenam ingeri cu privirea si ne desfatam starnind furtuni in poem!... da, sincer: \"asta poate fi o formă de fericire \" Un gand bun cu o neajunsa iubire! kalp

o esentializre impinsa la extrem... cuvantul vibreaza, poezia se naste, se daruieste, o asemuim cu implozia! privirea inauntru, ca intr-o carte in care poemul se coloreaza, prinde viata, traieste:

\"mă întorc în mine
și privesc ca
într-o carte de colorat\"

fascinata nasterea din tacere cu tacere din suflet cu iubire ca o mereu intinerire a urmelor lasate de oameni:

\"pe urme de oameni
o liniște de nouă luni
înfășoară viața\"

finalul m-a biruit:

\"golurile se umplu cu gânduri\"...

Iata firul vietii, aceasta umplere cu ganduri,
aceasta truda de a ne creste inauntru acea frumusete neindoielnica a gandurilor!

Un zi bun si lumini stelare de pe insula!

Catalin, esti precum \"Fat cel frumos\" care a ucis balaurii si a domnit pana la adanci batraneturi... a ucide nu este un pacat ci o victorie?/voluptate..... bravo batrane!
esti atat de nou in expresie incat poezia trece pe langa tine! pardon...

metafora uneori ne scapa, uneori este intinsa atat de de mult incat devine artificiala, surprinzator! Maria, scapa de acesta slabiciune... versul ei este atat de real incat devine metafora... cuvantul nu este impins la limita anormalitatii, el se simte atat de bine inchis in miezul sinceritatii incat devine imbracamintea sufletului prea plin, innobileaza, ni se daruieste asa cum o ruga!

PS
la recitire am vazut cateva \"tipe\"... nu te supara... in acest sens eu sunt cel mai bun... baga de seama!

Daaaa, un poem izbutit, se vede ca poetul nu doarme... claritatea expresiei este cristalina... imaginile, starile, limbajul sunt conturate deplin, amprenta personala bine definita! poemul prozaic ma fascineaza!




felicitari poetului, lui Trocea Andrei, un gand bun!

Val, o plecaciune si piosenie in fata versului care aduna ganduri sincere in jurul mamei!
Graba noastra ori grijile zilnice ne indeparteaza de suflet, de esentialitate, uitam de chiar cea care ne-a nascut! dar iata ca tu ne aduci in fata rostirea fierbinte, daruitoare, semnul ca iubirea ne inalta! Un gand bun.


\"Doamne îngăduie-mi gestul
să blestem pe cei ce cu trufie
aruncă torente de nepăsare
pe pântecul existenței
ce i-a dat viață\"

Paul, vorbeam de poezie... \"meserias\" in sensul ca poemul este echilibrat, foarte bine scris si pe langa talentul neindoielnic se simte truda, timpul indelungat petrecut printre cuvinte! pe scurt... un poem care mi-a placut! o zi buna

Paul Blaj, se vede de peste ocean ca esti meserias, batrane.... bine te-am gasit!
dupa ce o sa ma indestulez cu ce ai publicat.... o sa imi arat caninii... precum un zambet! un gand bun.


PS;

\"fereastra mea e făcută pentru un cascador, gândesc și adorm (la loc?)...\"

nu sunt sigur inca! este singurul vers in care acea explicatie m-a deranjat ... da, este o trezire... apoi revenirea la somn.... alaturarea aceasta
nu-mi da pace: \"adorm .... (la loc)!\"

Vali, am citit cele doua texte propuse de tine, esti sensibil, da! trebuie sa-ti marturisesc sincer daaar
batrane, poezia ta seamana cu o pictura naiva insa naivul/pictorul incearca altceva...
Eu banuiesc ca in lipsa metaforei poti fi tu... incearca un limbaj, simplu, direct si cred ca vei ajunge la tine! Un gand bun sincer!

Ce nu merge... imi cer scuze!

\"aș vrea să-ți întreb privirea
în zile cu soț
intersectate cu cele impare\"


\"de valul flămând la țărm
oprit lângă urechea ta
unic mal
cred
îmi prind mâinile de umerii serii
scăldați în ultimul vis\"

\"priceput la vorbe
înțelese de noi
recunoscători
curgem.\"
batrane, tot respectul! eu scriu ceea ce cred! Un gand bun

Ioana,pagina ta de jurnal se intregeste, ma surprinde gandirea ta bogata, limbajul frust, direct/sincer... da, te astept cu jurnalul tau iluzoriu... la buna cetire! Kalp

e clar ca epigrama-i de nevolnic(sic)
norocul este-al unui bell-adonic (copotel)
ce va sa fie e sardonic?
ori goliciunea-n haine de duhovnic.

Atat de uzitata e sintagma
Incat prin translatare n-o gasesti
Eu cred ca omul a ramasa in gama
Traita-n el ca in povesi

urmarind cararuia truditorului, Victor, trebuie sa remarc incapatanarea, tendita de a aborda teme care il depasesc( sunt prea ample)... nu este rau! Da, mai mult, chiar si Iisus este/ a fost un rebel, insa acel rebel care chiar daca s-a numit rege al iudeilor, a stiut ca este legatura neindoielnica intre Tatal si sfantul duh... de aici trinitatea filosofiei viitoare... drumului ei lung intre nu si da ... dualitatea... aceasta filosofie este moarta!

Iau dora ultima strofa:

\"celor ce au
li se va da
și celor ce n-au
li se va lua\"

îmi fac un sandviș

batrane, acest verset este atat de profund atat de vast incat te ingroapa.. nu este vorba de o interpretare dogmatica ci de una pragmatica... ei bine pofta buna!

si nu uita cultura nu este apa de ploaie!

\"pietate, pietate, Pieta…\" ... care este legatura? daaa... suna bine insa:



\"The Pietà (pl. same; Italian for pity) is a subject in Christian art depicting the Virgin Mary cradling the dead body of Jesus, most often found in sculpture. As such, it is a particular form of the Lamentation of Christ, a scene from the Passion of Christ found in cycles of the Life of Christ. When Christ and the Virgin are surrounded by other figures from the New Testament, the subject is strictly called a Lamentation in English, although Pietà is often used for this as well, and is the normal term in Italian. The Pietà developed in Germany about 1300, reached Italy about 1400, and was especially popular in Central Europe.[1] Many German and Polish 15th century examples in wood greatly emphasise Christ\'s wounds. The Deposition of Christ and the Lamentation or Pietà form the 13th of the Stations of the Cross, as well as one of Seven Sorrows of the Virgin.

ma repet! dar imi sta bine asa, intr-un do-loop util, zic eu! proza care se naste si cu ea Andrei, este semnificativa! densa precum prozele scurte din Kafka ori E.A. Poe...aidoma acelei masini perfecte care ucide, dar prin constrangere, prin faptul marunt, dar prins intr-un limbaj indraznet, care predispune, care aduna tensiune, bogatie imagistica si forta! Un gand bun