Poezie
Coroana
Păpădii
1 min lectură·
Mediu
Craniul tău a rezistat îl apleci sub soarele dimineții
Mai întâi căldarea aceea plină cu cireșe
nimerise drept în creștetul tău
vacanța se sparse în două
o parte până la accident una după
ți-au pus o mămăligă pe rană
plângeai că te legaseră ca pe o fată
mi-ai arătat cicatricea din neavând ce face
zăceam prăjindu-ne pe o plajă
nu țin minte când începuse capul tău să mă doară și pe mine
probabil la o petrecere cu poeți cinstiți
luasei o bâtă în frunte
pentru că nu-ți tăcea gura vorbeai fără șir
îi scuipai în față versuri paznicului și el se enervase rău
multă apă s-a scurs pe prut intrasem în alt secol
apoi o ușă de metal îți crăpă țeasta
doctorului îi tremurau mâinile cu tot cu brățările de aur curat
ți-a pus copci bandaje unguente scumpe
două săptămâni te-ai uitat doar la televizor
nebun de plictiseală
suspine icnete și urlete s-au risipit ca fumul
Dă-mi voie să-ți pun pe cap o coroniță de păpădii
012.222
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Nechit
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Nechit. “Coroana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/1823753/coroanaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"Noaptea copilul fricii
mă duce în brațe ca pe o păpușă
trece prin fața oglinzii
legat la ochi\"
Aceste valuriri/ spaime care ne intuneca petrecerea prin viata sunt nascatoare de angoase...
\"Noaptea copilul fricii
mă duce în brațe ca pe o păpușă\"
Un gand bun.