poala udată

Poemul tau, Vali, are acel suflu recuperator de care aveam nevoie, sa ma identific, ca femeie ce-si merita respectul...
Am impresia ca exista un dezacord intre verb si pronume, in prima parte:pe cei/ce i-a dat viata...
Mi-a facut placere,
Jo

Ca sa elimin orice dubiu, voi modifica, prin cel - fiind si ea si el.
Cu pretuire,
Val

Val, o plecaciune si piosenie in fata versului care aduna ganduri sincere in jurul mamei!
Graba noastra ori grijile zilnice ne indeparteaza de suflet, de esentialitate, uitam de chiar cea care ne-a nascut! dar iata ca tu ne aduci in fata rostirea fierbinte, daruitoare, semnul ca iubirea ne inalta! Un gand bun.


\"Doamne îngăduie-mi gestul
să blestem pe cei ce cu trufie
aruncă torente de nepăsare
pe pântecul existenței
ce i-a dat viață\"

Doru,
Am vazut asta, astazi si ploua afara, \"ploua\" si din ochii limpezi ai acelei mame.
Cu pretuire,
Val

vocea poemului e una destul de seacă, cu accente de blazare cotidiană & chiar zeflemea. eu așa am perceput acest text, sper să nu fie cu supărare...

în schimb, dpdv conceptual e f. puternic, și din cauza asta eu unul aș fi văzut un text de un expresionism aflat la limita paroxismului. cu o construcție mult mai elaborată, desenat cu calofilie etc. atunci ar fi susținut conceptul - pt. că, așa cum e acum, se pierde aproape complet.

Eu asa l-am simtit astazi, cand dupa o conferinta de presa - vazand aceasta scena - am ajuns la redactie si l-am scris dintr-o rasuflare.
Cu siguranta aceasta tema este reala si poate fi abordata mult mai complex. M-am transpus in simplitatea acelei minuni, numita o mama simpla.
Cu pretuire,
Val