Doru Alexandru

eu merg mai mult pe ideea de turture de gheata...

D.C.

am vrut sa comentez aseara, de cum am citit poezia. n-am indraznit.
iata acum, dragul meu trandafir rosu, dupa invitatia ta, si incercarea mea umila si saraca; nedemna de randurile tale...

Dinaintea rasaritului
cuib instabil al mintii mele,
prada viselor
Imi parea ca pletele mi-s lungi -
negre carari pentru pasii tai.

Ziua-mi parea,
Doar ceata intinzandu-se lenes
La sfarsitul dantelei, acoperind perna mea.
Copacii, pasari mari cu ochii margea.
Nu indrazneau sa se adune padure,
Risipindu-se in lacul unui apus portocaliu.

Mi te vedeam viu,
lispit de identitate, si totusi
Atat de tu;

In fata oglinzii doar parul lung -
abanos coborand la inceput pana la umeri
Apoi pana la sold, greu, stralucitor
Pana la glezne
Intinzandu-si mainile negre si lungi printre petele colorate
De flori inca ude, mirosind a tempera.
Un soare rece mi se ascundea in priviri
Iluminand drumul interminabil si prafuit
Pe care rochia mea de matase fosnea a vechi si a praf nesters

Singurul drum pe care am decis sa merg
Stiind de la inceput
Ca nu avea sa duca
Nicaieri...


nu am modificat prea mult
D.C.

dulce Iris, ma bucura trecerea ta printre buchiile mele. am sa iti ascult sfatul si am sa incerc sa fiu si mai liber in ceea ce scriu, sa imi fac personajele si mai vii. si ma bucur ca ti-a placut si ideea - pe mine ma roade de cateva saptamani

D.C.

se poate si asa... poate ca de acolo mi-am luat numele acestui baiat. nu spun mai multe, caci se vor vedea pe parcurs. sper doar sa pot sa termin acest Do minor.

D.C.

repulsie fata de femeie si in acelasi timp o atractie nefireasca?
O intreaga contradictie. Prima parte descrie o intreaga repulsie fata de ceea ce poate insemna femeia in anumite ipostaze, ca apoi prin lantul greu al iubirii ce poate duce atata durere uneori sa intorci gandul cititorului in bratele acesteia (in bratele femeii) intr-o agonie subtila...
stăpână mi-s sclav – tu muză vicleană –
Faci din femeie sa para un fel de monstru psihotic provocator de durere prin intermediul iubirii pentru ca apoi, indirect sa te refugiezi tot in bratele ei...

Aceasta e viziunea de-un minut pe care am avut-o eu, citindu-ti randurile de aici.

D.C.

amuzanta sceneta, iar stilul e complet liber...
parca ar fi unul din amicii mei langa mine povestind-o...
cum pantofii maron , cureaua de la ceas maron , port visit cardul din piele maron.........si vara 2003 cereau o curea maron......uite ca surpriza se produse.am gasit-o....
am vazut in fata ochilor intreaga poveste, si mi-a placut... parca eram la film... iara continuarea... well... ramane pe no comment... ca nu pot scrie aici... dar implica hohote de ras.

(chiar daca e inscrisa la personale, si poate ca permite o nota mai mare de neglijenta... iti sugerez diacriticele si un pic mai multa grija - sa stii ca si eu la randul meu sunt batut la cap pe tema asta)

fiece stea un vis al unui poet...
eu imi imaginez stelele sub forma de lumanari,
iar la lumina fiecarei lunamare, un creator...

D.C.

Marturisesc ca am alergat prin poezia ta, de data aceasta. Cunoscandu-te si cunoscandu-ti starea am incercat sa ii explic imaginile pe care mi le redai prin cuvintele tale aici. Nu fac nici o presupunere - e despre tine - e despre altcineva. Cu fiece cuvant se simte durerea si mai tare, structura poeziei, fiece cuvant e ales sa genereze starea clara in care pare a fi autorul spiritual al poeziei...

îmbrățișați ca după o ultimă ieșire în larg
luăm orașele fără orașe
doar ca să ne jucăm de-a v-ați iubita pe îmbrăcate

Ultimul vers imi pare ca pur si simplu face ca toata poezia sa dispara... Te concetrezi intr-o fuga nebuna a dragostei neimplinite... E o poezie de dragoste... o poezie de regret... o poezie despre durere...

La fiecare recitire, in poezia acestei Dana Lucaci, pe care nu am intalnit-o inca, descopar noi si noi sensuri, noi tendinte... Intregi universuri.

Drag,
acelasi banal Dor.

D.C.

Ma bucur ca iti place, Danuca. Se pare ca proza imi e cea mai comentata de la o vreme... Ma bucur ca ti-a placut paragraful acela - sincer? E inspirat dintr-un desen animat :P. Nu e nici demon nici inger... E doar un om ce uita cine e... E doar un demon... sau poate un inger...

Saritul brusc de la o idee la alta imi e specific. Intervine suspansul, intervine imaginatia cititorului, puterea lui de a umple golurile, iar mie lucrul asta imi place. Asa ca, draga mea, am sa te las pe tine sa umpli golurile, sa te lasi plimbata de imaginatie mai mult decat daca ti-as fi spus eu ce se intampla.

Drag,
Dor

D.C.

Vai de mine... acum nu mai pot opri din ras! Mai Sache, tu cand le scrii... le scrii cu talc anume mai. E un deliciu sa citesc scrierile tale.

Incepe intr-o tenta usor plictisitoare... trezirile astea continui parca te plimba de colo - colo fara pic de chef, insa sfarsitul te face sa maresti ochii si sa bufnesti intr-un ras hilar si sa spui: Grozav!!!!

La recitire Sache,

D.C.

Sorin :: in sfarsit te-ai intors... in sfarsit... ma bucur ca iti place si sper ca urmatoare idee sa nu te infioare. Sper chiar sa iti placa.

Dana :: am sa iau in considerare sfaturile tale, mai putin cea cu schimbarea numelui. Prin Daemon eu ma gandeam un pic la altceva.

Multumesc mult de trecere amandorura.

La recitire,
D.C.

Prea tânar e amorul dar știu bine
că el e-acela ce ne-nțelepțește,
deci, dulce amăgire, se cuvine
de-s vinovat, să fii cel ce plătește.
Mi-e gândul împăcat de-i zic iubire
că ea mi-e zbor și-mi e și năruire

William Shakespeare



D.C.

Cand am citit Dana Lucaci, am ramas un pic blocat. Cine o fi?... Citind comentariul, mi-am dat seama si mi-am adus aminte. Uneori atat de putin poate naste atat de mult... niciodata insa in cuvitele mele...

Drag de tine,
Dor
D.C.

Danuca... tu cu gurita asta a ta... ce ma fac eu cu tine?

Alina, draga mea, sunt inginer... intr-ale literaturi... mai dau si eu rateuri uneori...

Drag de voi,
Dor
D.C.

P.S. Parerile intotdeauna vor fi diferite, chiar si despre cele mai bune texte. (A nu se intelege ce eu il consider bun pe asta. Doamne fereste! Eu fug mereu de textele mele...)

poveste despre iubire... poveste despre copii... poveste cu talc... le regasesti pe toate intr-o mica poveste spusa din cateva cuvinte...

va multumesc de trecere tuturor.

Drag,
Dor
D.C.

Mai, nu stiu daca e buna drept reclama... trebuie testat sa vedem daca are priza la public; insa pe mine m-ai facut sa rad in hohote...
Incerc sa imi imaginez faza cu pariul: \"Cade. Nu cade. Cade. Nu cade. Cade.\" si nu ma pot opri din ras! Un ras hilar si zgomotos.
Daca nu e reclama, e un text bestial!

Drag,
Dor

Intr-adevar, sunt oameni foarte de treaba, Nancy.
Editorii aici pur si simplu ar fi semnalat ca nu e moral ceea ce vroiam eu sa fac :P. Ei nu au nici o legatura cu fenomenul acesta ce se manifesta printre noi.

Drag,
Dor

Trecere perpetua a durerii de pe o zi pe alta... Elemte pierdute in viata... un ciclu la care suntem supusi pentru ca suntem oameni... O repetitie continua a pierderii urmate de dureri...
O poezie despre poezii ce descriu pierderi...

Drag,
acelasi banal
Dor

P.S. Mai treci si pe la mine, cand ai timp :P.

Dulce Danuca,

ma bucur ca ai inteles povestea mea...
ma bucur ca ai inteles dragostea bebuna ce se ascunde dupa randurile acestea...

pentru tine... macar un cuvant, oricand :P

Drag,
Dor

E a treia zi cand citesc aceasta poveste... dar numarul citirilor nu mi-l aduc aminte.

Ma transpui cu totul intr-o poveste orientala plina de intelesuri... ma transpui pe taramurile Indiei sau Chinei... frumoasa ta prinesa si tigrul eu protector...
Insa simt mult mai multe in spatele textului acesta.
Spune-mi, Ela,... Spune-mi toata povestea ta... spune-mi si lacrimi si zambete...

Drag,
Dor