Doru Alexandru

Iubita si respectata Elia,
in primul rand iti multumesc pentru vizita pe care mi-ai facut-o si sper sa te mai incant din cand in cand cu \"buchiile\" mele, si nu neaparat sa te intristez.

Textul e contrar titlului... NU! Titlul e contrar textului, isi incearca ironia pe cei ce vor sa citeasca. Doua din povestirile cuprinse in Fericirile sunt reale, nu stiu daca ultima este reala sau nu, nu stiu daca in cazul Elei ceea ce ea a scris acolo e real, nu am urmarit \"firul povestii\", dar ideea Elei a generat in mine povestea aceasta; stiu, am mers un pic prea departe, dar la fel de bine stiu, ca... o femeie singura (subliniez singura) ar muri psihic dupa o astfel de intamplare. Moartea fizica... oare ce mai conteaza ea?

Nu stiu de ce am ales mereu sa scriu astfel de tenebre... poate ca sunt doar o alta picatura in mijlocul unui ocean al unei dureri uneori cuprinsa de o usoara mediocritate sau nu... mai bine de obisnuinta... Poate doar ca ma atrage enorm de mult partea aceasta, avand in vedere anumite ipostaze ale trecutului meu... Heh... Nu conteaza...

Inca o data multumesc pentru vizita si te mai astept.
Drag,
Dor, Hedon, Dragos... (oricare din ei sunt tot eu)

Nu cred ca eu il pot numi \"roman\". Si iara, nu cred ca psihologia femeii imi este atat de clara... Asa cum am spus in biografie... scriu doar ceea ce simt.

Nu il pot numi roman, e undeva la granita. Daca il iau ca roman, ar trebui sa il numesc incercare nereusita. Mi-a luat aproape un an sa il termin, iar cand l-am inceput stiam perferct inceputul si sfarsitul; dar nu stiam cum sa il completez. Am aflat pe parcurs, influentat fiind de lucrurile din jurul meu.

Despre legatura personajelor mele cu biserica... ei bine viziunea era alta la inceput; dar am denaturat-o complet pe parcurs... sunt insa multe lucruri in majoritatea \"lucrarilor\" mele pe care le las incomplete, las pe cel care citeste sa isi imagineze el, sa umple el golul acela.

as vrea sa pot, sa fi in stare sa fiu mai coerent de atat... insa in propria mea lume nu exista prea multa coerenta.

nu stiu ce as putea spune mai mult; Pacatul a fost doar o incercare, si probabil va ramane o incercare desi am sa incerc sa il recitesc si prin urmare sa il imbunatatesc...

sunt uimit de laudele aduse, sunt magulit de faptul ca toti cei ce citesc \"povestile\" mele imi spun mai mult sau mai putin ca e superb ceea ce scriu; insa in sinea mea... recitesc si imi dau seama de babalul pe care uneori mi-l creez prin mine insumi...

tin sa multumesc pentru frumoasele cuvinte

Dragos Cirjan [dor]

Rox, devin unul dintre comentatorii tai cu mare drag. Am citit textul tau, azi printre calculatoare mutate dintr-o sala in alta si instalari de retea si sisteme de operare.

Ma intriga. Imi aduce aminte de toata perioada liceului, si nu numai. Imi aduce aminte de colegii mei, de prietenii mei cei mai buni cu care, de altfel, abia daca mai vorbesc.

Textul tau are si alta nuanta, o simt, dar nu am sa spun nimic despre ea...

Felicitari!
D.C.

P.S. Multumesc ca mi-ai adus aminte...

Îmi cer scuze pentru faptul că aceasta completare vine sub formă de comentariu, dar altfel nu pot introduce imagini...

Iată-ne:


Alexandru Dumitrescu și Lupisor


Am spus că e lansare de carte, doar... NU?


Sache & Camelia


Alexandra Mihalcea


Sfinx


Daniel Făt


Daniel Făt


hm... cred că... tot Daniel Făt


Radu întrebând ce a făcut Rapidul


Amelii


Ela


Ela


Intreaga scenă și limite-le sale
(Rogu-te, ai ID-ul meu de YM la biografie, ca să îți pot da o foto mai mare)


Loredana Caloian


Lupișor și chitara Vampirului


Vampirul


Vampirul


Party time


La bine și la... vin...

O cronică bună este cea la care scriu cât mai mulți. Deși nu e cronică, vă invit să mă completați...

nu e eseu... e proza...
puteai sa treci prin text fara a mentiona altceva decat poate data de 4 iunie...
lasa oamenii sa gandeasca mai mult... fii mai zgarcit cu detaliile pentru ca, de exemplu, in acest text nu era nevoie de atatea detalii
lasa-ne sa gandim, sa ne stradium sa ne dam seama ce ai vrut sa scrii...
textul acesta tinde prea mult spre eseu... fa-l cu adevarat proza...
lasa sa vada numai durerea pe care am simtit-o citind textul asta, nu o intoxica cu detalii, pentru ca sunt sigur ca ne-am dat seama citind primele randuri despre ce vorbesti.

Drag,
D.C.

nici eu nu mai stiu ce se intampla cu mine, Danuca. Urasc tot ce scriu, refuz sa scriu... daca scriu ma sufoc in fiecare cuvant ce se asterne...

schimbare de stil? eu nu am realizat... chiar asa e?

multumesc nea genu.
de-ar fi asa cum le zici tu... ce bine ar fi...
partea proasta e ca mama lor nu mai e deloc
a dat ortul popii...
de-asta caut pe cineva sa aiba grija de ei...

Alma, sper din tot sufletul sa fie asa. Sunt asa mici... daca ii duc la bunici iar, pe vremea asta... vine iarna... imi doresc sa stiu ca macar supravietuiesc. Sunt suflete...
Dana, multumesc mult de propunere, am sa incerc cat mai repede sa le fac doua trei fotografii, si ti le trimit. Imi doresc sa cred ca le voi putea gasi un camin...

Va rog sa il luati cat mai in serios. E o poveste cat se poate de reala, si daca nu le gasesc camin, vor sfarsi de unde au venit - la bunici. Si sunt atat de mici... (Nu prea le dau multe sanse acolo.)

(Mie mi-i bate motanul, asa ca nu pot pastra.)
D.C.

auch...
imi cer scuze, Silvia. Nu cu Loredana te-am confundat, ci cu altcineva. Mai... iar fac gafe... (si-s din ce in ce mai mari...) Scuzele mele inca o data.
D.C.

am întâlnit
odată
pe o stradă pierdută de vreme și fără de nume
doi copii
stând rezemați de un stâlp
spate în spate
plângeau amândoi
cred că tocmai se certaseră
dar nici unul
nu avea curajul să îl părăsească pe celălalt.

atât se iubeau...



D.C.

Sache, dragule! E 12 noaptea ( in fine... computerul arata 3 =)) ) iar eu rad de ma tavalesc pe jos... Ce-ro zice cevinii meii? Na ca am inceput sa ma lablai si eu... Gata. Pa popresc aici ca daca nu...

D.C.

M-a amuzat la culme textul. Umorul... aici mai ai un pic de lucru (ce stiu eu? eu scriu mai mult texte tragice - stai un pic... si textul asta e tragic!!!), insa e gandita foarte bine... As vrea sa te vad spunand-o pe scena. Cred ca ai starni o groaza de rasete.

Limbaj liber, amalgamul de glume e bun, tema e nemaipomenita. Felicitari!!!

D.C.

am sa iti comentez textul un pic in general, legat de oameni si biserica... intr-adevar biserica are o foarte mare influenta in cultura si nu neaparat numai in zona romaneasca, dar cea mai mare vina o poarta insusi omul. Informatia de cele mai multe ori apare; ramane ca omul sa isi invinga frica si prejudecatile pe care (pana la urma e asa cum spui tu) ti le impune in majoritar biserica si sa le asimileze. Ii place ceea ce a asimilat bine, nu ii place, poate inlatura si merge mai departe.

Nu de multe ori, pe vremea cand aveam plete si ma imbracam specific lumii rockului (inca o fac, dar nu mai am plete :\">) eram privit total diferit de oamenii de pe strada. Stiu senzatia, dar mereu am incercat sa trec peste. Oamenii sunt oameni si ceea ce nu inteleg resping.

Cat despre pornografie... Domnul meu... ceea ce este interzis se vinde cel mai bine. Si aici nu e vorba numai de pornografie (iti vine sa crezi sau nu, eu sunt convins ca provoaca o dependenta psihica) ci si de multe alte lucruri in a caror gama cred ca am sa includ si drogurile pana la urma. De ce nu? Multi, chiar foarte multi sunt impotriva din cauza societatii in care traiesc, insa in propria casa nu stii ce intalnesti. Sexul este una dintre cele mai vandute materii prime (cred ca sunt indreptatit sa o numesc asa, tu nu crezi?).

E vina bisericii? Da. Dar mai mult e vina noastra. De ce? Pentru ca tindem sa credem orbeste fara sa verificam ceea ce ni se spune. Nu vom reusi inca mult timp de acum inainte, macar d.p.v. cultural sa ne formam noi o imagine. Si putini sunt cei care, d.p.v. al altora, sar calul si se avanta in necunoscut pentru a cunoaste - fie ca le place fie ca nu.

Bun. Sper ca nu am aberat atat de mult pe cat cred. Sunt foarte alaturi de tine, si te sustin in ceea ce spui mai sus. Cel putin intr-o masura destul de mare. Nu da vina direct pe biserica. E si vina noastra, mai ales a noastra.

D.C.

in stil narcotic... :p placut si frumos
stii ce mi-a placut cel mai mult?
intr-una din strofe mi-a parut sa fi descris un inger...
frumoasa incercarea... frumoasa si ascunsa cum numai tu stii...
multam de imagine, si iarta-mi cuvintele chioare...

Drag,
D.C.

nu stiu ce sa spun... chiar nu stiu. incerc sa gasesc un defect al textului tau si ma innec in propriile incercari. textul tau ma doare pana in cele mai adanci cotloane ale existentei mele precare... si tot nu stiu ce sa spun mai mult de atat.

cine esti... ce esti...? de unde atata pierzanie... si de unde atata durere...?

Mai demult mă mulțumeam să citesc femeii de serviciu unde lucram, sau paznicului după ce se termina programul.Acum intru în dialog cu persoane care au aceleași preocupări ca mine, scrisul. Lumea e lume... eu obisnuiam sa fug... sa nu las pe nimeni sa citeasca...

Cat despre text? Ma alatur lui Sache. In termeni mai tineresti as putea spune \"E super!!!\" Mi-a placut foarte mult. Recunosc, nu am reusit sa citesc prea mult pana acum. Dau vina de cele mai multe ori pe timp, dar pe cele pe care le citesc incerc sa le citesc cu atentie. Iar dumneavoastra mi-ai captivat mai mult decat atentia. Felicitari pentru text.

Drag,
un nou admirator (daca as putea spune asa),
D.C.

nu prea citesc, de obicei (timpul nu prea imi da voie...) insa in seara asta am reusit sa termin ce am inceput a citi.
redat bine, prea bine poate... (desi un pic cam mecanic - era frumos sa descrii un pic mai mult desturile - dar asta e stilul meu mai mult, tie ti se potriveste asa cum ai scris pana acum) Bravo. Subiectul e socant.

dragul meu Sorin...
ador toamna doar pentru culorile ei murdare... pentru tristetea ce o poarta peren alaturi de tristile sufletului...

cred ca in sinea mea raman un romantic. daca ai observat, intreaga poveste se petrece pe timp de ploaie... azi a plouat... azi... toamna a plans...

acestea erau lacrimile toamnei.

Drag,
D.C.