Doru Alexandru

Te citesc de mult timp, ingerul meu cu par de foc... Fiece text... fiece buchie a ta. In seara acesta insa mi-s mandru de tine. Ai evoluat! Ai trecut la un alt nivel de proza... La unul cu metafore si cu intelesuri ascunse... La unul cu pene jucadu-se cu gandurile oamenilor... Felicitari scump copil... Si tot inainte!

drag,
al tau Dor...

O singura intrebare insa... titlul?

Sorin: Era cat pe ce sa imi promit ca in viata mea, nu ma mai ating de dialoguri. Mi-a luat o saptamana sa scriu textul asta - nu stiu daca i-au urmarit evolutia, dar aproape ca ma epuizase. Frumoasa conceptia ta despre moarte, dar din nefericire si textul asta are un pic de influente din ceva existent la ora actuala... Si acolo moartea pierde, insa in alt mod. L-a mine s-a vrut mai mult un text filosofic.

Crinule: Tu mi-aicitit textul de cand am inceput sa il scriu / aproape ca i-ai cunoscut fiece versiune. Sunt curios daca sfarsitul l-ai elucidat pana la urma, sau daca ai ramas la fel de inceata. Ma bucur mult ca ti-a placut.

Cu drag,
acelasi mereu,

Sa comentez textul dumneavoastra, domnule Nicolae, mi se pare un sacrilegiu. Citind numai prima parte a textului as fi spus ca imi aduceti aminte de un scriitor pe care, pe vremrea cand eram la scoala, doamna invatatoare ne punea sa il citim, si am citit si despre pupaza, si despre cirese... ba chiar intr-o vara am citit toata cartea. Aveti darul de a scrie povestiri intr-un stil foarte usor de citit, si mai ales foarte placut. In plus, fiece poveste a dumneavoastra are un talc anume, pe care marturisesc... ca nu am fost in stare mereu sa il descifrez pana la capat.

Ar fi putut fi o poveste vesela, o poveste pentru toate varstele, dar mai ales pentru cei mici. Ati ales mai mult. Ati depasit stadiul povestitorului copilariei prin judecata redata in partea a doua - povestea de dupa doi ani. Poate un pic prea dura pentru restul povestii.

Prin povestirea partii a doua, imi pare ca cel numit creator al acestei povesti a ales sa fie judecatorul acelei femei. Un judecator moral.

Ma opresc aici, cred ca deja am batut campii si nu vreau sa stric un text atat de bine scris prin comentariile mele.

Cu stima,
Doru

Jiovana - marturisesc cu mana pe Inima, ca m-am lasat un pic influentat de Dune in ceea ce am scris. M-am si gandit la faptul ca in clipa in care avea sa scriu jihad in loc de razboi toata lumea va spune exact ceea ce am gandit. Cineva, dupa ce a citit acest text m-a intrebat daca am citit \"Fundatia\". Am citit Dune din scoarta in scoarta - insa numai cartile lui Herbert (Frank); celelalte - Patrik Herbert nu am apucat sa le citesc, desi astept cu nerabdare momentul in care voi pune mana pe ele.

Am exagerat un pic cu ideea de sistem lacteu, dar nu te-ai gandit ca poate vroiam sa sugerez ideea de organisare politic-o administrativa si nu de galaxie - recunosc, aici am fost destul de sumar.

despre claritate... pai aici, invat din ce in ce mai multe; am si eu rotitele mele care se invartesc mai greu :p

dragule urs, de oibcei toate textele pe care le scriu au gandite fioecare cuvintele pe care il gasesti acolo. crezi ca e prea mult detaliu? hm... eu zic ca totusi sunt prea putine detalii - textul asta se vrea sa sugereze mult mai mult decat gasesti acolo

Drag de voi
vesnic, Dorul

Danuca - (ma intreb daca voi fi vreodata in stare sa iti spun atlfel) textul asta nu e numai conceptia mea... nu, Raul nu sunt eu... eu doar i-am luat rolul dupa cum mi-a fost dictat...

Ma asemeni cu Luceafarul?... Nu... nu merit si nici nu pot concepe... nush... raman la viziunea mea... cea de la care am plecat impreuna cu R. cand am scris textul asta...

Imi cer scuze daca am intervenit in starea de spirit, nu sunt eu de vina... Doru e de vina...

D.C.

Textul s-a vrut o subliniere de contraste. Eu ia-m impus lucrul asta lui R. si a iesit mult mai mult decat ma asteptam (in special de la mine). Si nu neaparat intre contraste, dar intre moduri de existenta. De... a fi... acum, voi intelegeti ce doriti din textul acesta, pentru ca valentele sunt multe. Eu stiu ce am vazut eu in el, stiu ce am incercat sa redam eu si R. in textul acesta.

Sorin - Dragule, dialogul pentru mine e inca o tinta pe care nu o pot atinge, aici poate ca a fost o clipa de luciditate.

Elia - Un comentariu care ma pune de gandit... Titlul... cerinta lui era un test... incerca sa verifice un lucru foarte important pentru el. Fi-i foarte atenta, caci ambele personaje sunt invaluite de cu totul alte aliuri...

Ma bucur ca a placut textul nostru, ma bucur mult...
Acum ma intorc in lumea reala... intr-un do minor cantat la un pian poate prea special pentru mine... pentru unii din noi.

D.C.

Religiile sunt umane. Credintele sunt dumnezeiesti... Preotii modifica intodteauna religiile in semnul existentei lor; religiile se modifica in folosul omului... Noi... participantii la depravarea umanitatii... dar am o intrebare... care umanitate? Nu exista decat individul din societate... iar societatea din individ tinde sa moara...

Eu... nu sunt poet... de fac eu? Nimic! Stau si privesc, amuzandu-ma si urand omul... in acelasi timp iubindu-l si invatand mereu de la el.

Drag de tine,
D.C.

Si RATB-ul e bun pentru oameni ca noi... mai tontuti...

Sorine, dragul meu, de data asta te-ai intrecut pe tine insuti. Scena e deja cunoscuta, dar e povestita specific tie si asta ii da un farmec aparte... Permite-mi dar, un zambet cat se poate de larg, caci e BESTIALA!!!!!

D.C.

un text pe care il scriu influentat de noi tendinte... noi... viziuni si dureri incrustate in sange...

am sa incerc de acum inainte alte abordari, ale poeziei mele - de fapt... am inceput deja prin cateva poezii

va multumesc de trecere si tie Diana si tie Florin
ma bucur ca a placut cuiva incercarile mele...

D.C.

din nefericire a fost... si la mine... luni de zile de intuneric...
apoi, ceva m-a trezit... iti doresc acelasi lucru; iti doresc...
viata e ...
\"Iti las in dar talismanul durerii mele. Inchide in el un pic din tine, simte ce simt si eu alaturi de iubirea ce ti-o port... Simte pentru o clipa visurile ce le aveam alaturi de tine. Omul nu e ceea ce credeam eu! Omul e un mare vid, si oricat pare sa tinda spre plenitudine, de fapt e exact opusul... Cauta mereu... mereu singur! Simte... apoi uita si tu, cum uit si eu... cum deja ai uitat, iar eu cu nefericitul paganism al sentimentelor ce se ascunde in mine iti readuc mereu aminte. Nu cred! Nu cred ca iubirea poate fi uitata! Dar uit... sunt om si uit, si degeaba traiesc daca uit...

Ce rost a avut visul acesta? Si totusi imi arata frumusetea durerii si dorul pentru ceea ce era... a fost... a murit.

Traim. Ce putem cere mai mult de la divinitate?\"
(7 trepte)
stiu ca nu are legatura... dar intr-un fel a generat ceea ce ne uneste...

iti multumesc pentru imaginea ce mi-ai aratat-o Daniela...
nimic nu poate fi mai sfasietor in sufletul unei mame...
(
Sper doar sa fiu in stare sa iti completez ideea, caci mi-ai dat ideea pentru a-mi completa o poveste iar pentru asta iti multumesc enorm de mult.)

Ca sa te citez pe tine... \"Intre tragic si comic, arta are mereu o valoare umana.\" Iar noi suntem mereu oameni...

frumoasa idee; plina de subintelesuri
un singur lucru: ultimile doua strofe mi se par doar un joc de cuvinte; cu sigurante exprima multe...
acum mi-am dat seama... intr-adevar... frumos... pacat ca trist.
transparenta emanarii amnitirilor e cea mai dureroasa...

Promit sa incerc sa vin, dar nu maine si nu pe perioada lunii iunie...
Deh... cele doua facultati ma cam omoara. Mai am un pic si incep sesiunile si inca imi spun ca o sa fie totul bine. Abia dupa primul examen o sa imi dau seama cum e de fapt.

Textul nu se refera neaparat la cei de pe Agonia... Textul se refera la multe alte persoane pe care le-am intalnit si... mi-as dori sa spun ca macar au incercat sa inteleaga.

Cel mai crunt exemplu ar fi o fosta cunostinta, care acum vreo doi ani mi-a citit un intreg caiet cu poezii, spunandu-mi dupa aceea ca ea le considera superficiale. Cand am intrebat-o... \"Bine, dar spune-mi macar ce ai inteles tu din poezia asta.\" Si e o poezie care e aici pe site; ea nu a fost in stare sa scoata nici un cuvant.

Despre genul asta de oameni vorbesc aici, si cred ca nu sunt singurul care a dat peste astfel de oameni.

Si chiar promit sa incerc sa vin, macar de curiozitate, pentru ca nu sunt omul care sa... sa zicem ca imi place mai mult sa stau in umbra. Dar abia in luna Iulie.

Nu cred ca eu il pot numi \"roman\". Si iara, nu cred ca psihologia femeii imi este atat de clara... Asa cum am spus in biografie... scriu doar ceea ce simt.

Nu il pot numi roman, e undeva la granita. Daca il iau ca roman, ar trebui sa il numesc incercare nereusita. Mi-a luat aproape un an sa il termin, iar cand l-am inceput stiam perferct inceputul si sfarsitul; dar nu stiam cum sa il completez. Am aflat pe parcurs, influentat fiind de lucrurile din jurul meu.

Despre legatura personajelor mele cu biserica... ei bine viziunea era alta la inceput; dar am denaturat-o complet pe parcurs... sunt insa multe lucruri in majoritatea \"lucrarilor\" mele pe care le las incomplete, las pe cel care citeste sa isi imagineze el, sa umple el golul acela.

as vrea sa pot, sa fi in stare sa fiu mai coerent de atat... insa in propria mea lume nu exista prea multa coerenta.

nu stiu ce as putea spune mai mult; Pacatul a fost doar o incercare, si probabil va ramane o incercare desi am sa incerc sa il recitesc si prin urmare sa il imbunatatesc...

sunt uimit de laudele aduse, sunt magulit de faptul ca toti cei ce citesc \"povestile\" mele imi spun mai mult sau mai putin ca e superb ceea ce scriu; insa in sinea mea... recitesc si imi dau seama de babalul pe care uneori mi-l creez prin mine insumi...

tin sa multumesc pentru frumoasele cuvinte

Dragos Cirjan [dor]

Rox, devin unul dintre comentatorii tai cu mare drag. Am citit textul tau, azi printre calculatoare mutate dintr-o sala in alta si instalari de retea si sisteme de operare.

Ma intriga. Imi aduce aminte de toata perioada liceului, si nu numai. Imi aduce aminte de colegii mei, de prietenii mei cei mai buni cu care, de altfel, abia daca mai vorbesc.

Textul tau are si alta nuanta, o simt, dar nu am sa spun nimic despre ea...

Felicitari!
D.C.

P.S. Multumesc ca mi-ai adus aminte...

Îmi cer scuze pentru faptul că aceasta completare vine sub formă de comentariu, dar altfel nu pot introduce imagini...

Iată-ne:


Alexandru Dumitrescu și Lupisor


Am spus că e lansare de carte, doar... NU?


Sache & Camelia


Alexandra Mihalcea


Sfinx


Daniel Făt


Daniel Făt


hm... cred că... tot Daniel Făt


Radu întrebând ce a făcut Rapidul


Amelii


Ela


Ela


Intreaga scenă și limite-le sale
(Rogu-te, ai ID-ul meu de YM la biografie, ca să îți pot da o foto mai mare)


Loredana Caloian


Lupișor și chitara Vampirului


Vampirul


Vampirul


Party time


La bine și la... vin...

O cronică bună este cea la care scriu cât mai mulți. Deși nu e cronică, vă invit să mă completați...

nu e eseu... e proza...
puteai sa treci prin text fara a mentiona altceva decat poate data de 4 iunie...
lasa oamenii sa gandeasca mai mult... fii mai zgarcit cu detaliile pentru ca, de exemplu, in acest text nu era nevoie de atatea detalii
lasa-ne sa gandim, sa ne stradium sa ne dam seama ce ai vrut sa scrii...
textul acesta tinde prea mult spre eseu... fa-l cu adevarat proza...
lasa sa vada numai durerea pe care am simtit-o citind textul asta, nu o intoxica cu detalii, pentru ca sunt sigur ca ne-am dat seama citind primele randuri despre ce vorbesti.

Drag,
D.C.

nici eu nu mai stiu ce se intampla cu mine, Danuca. Urasc tot ce scriu, refuz sa scriu... daca scriu ma sufoc in fiecare cuvant ce se asterne...

schimbare de stil? eu nu am realizat... chiar asa e?

multumesc nea genu.
de-ar fi asa cum le zici tu... ce bine ar fi...
partea proasta e ca mama lor nu mai e deloc
a dat ortul popii...
de-asta caut pe cineva sa aiba grija de ei...