Doru Alexandru

Începi să îmi calci din ce in ce mai mult pe urme, Dănuca? Încă un text, în care dezvolți imagini aproape mistice, simboluri cu valoare mistică. ce te introduc într-o lume imaginară.

Să te felicit?

Îți spun că ceea ce scrii mă atrage din ce în ce mai mult.

Drag,
un banal dor...

P.S.
Look out for these:
in casã e cam frig în casã, -> parafgraph I
nici nu ke pasã cã sunt -> paragraph III

Mie mi se pare bestial! Cu toate că, m-am obișnuit deja cu textele lui Sache, și... uneori, îl citesc înainte să termin de citit...

Tot înainte, Sorine... Veselia e arma ta cea mai de preț!

Drag,
banalul dor

Când vrei tu, scrii atât de frumos încât cititorul rămâne uimit de ceea ce radiază din spatele buchiilor.

Nu spun că e un text simplu sau complex, complexitatea e dată, într-un fel și de cel care te citește. Dar e un text ce te cucerește prin sensibilitate și trăire.

Mi-a plăcut ideea ta, Dănucă dulce. Și aștept cu nerăbdare următorul tău vis.

Drag,
same dorul

Dragul meu Sorin, ai văzut mereu în mine ceea ce nici eu nu văd. Ceea ce îmi spui tu în comentariul meu îmi dă de înțeles că pot fi citit... Textul ăsta face parte din obsesia mea de a încripta cât mai mult; îmi pare bine însă că poate fi descifrat. Că POATE fi înțeles.

- Dorule, ce s-a întâmplat atunci, pe deal?
- Irina, din punct de vedere a ceea ce crezi tu, nici eu nu știu mai multe. Din punct de vedere uman ea...

Va răspunde, Sorin. Va răspunde, iară când se va întâmpla acest lucru, Tudor își va fi știut drumul, iar premoniția sa va fi luat sfârșit... Dar până acolo mai e ceva de scris...

Drag,
Dorul

Nu pot spune decât că ești foarte încriptată în ceea ce ai scris aici. Știindu-te în postura de studentă, dezleg anumite ghicitori ale cuvintelor tale întortocheate; stiindu-te om... nu pot să nu observ și o oarecare finete și trăire pentru o altă persoană...

Însă acestea rămân doar niște idei într-un carnet de notițe, indicii date de mine pentru mine, pentru a încerca să îți rezolv această ghicitoare poetică.

Drag,
dorul

mi placut sta stii - ai un talent si o viziune aparte, iar lucururile astea te fac speciala. mi-a placut in special prima parte, primele imagini duse usor in apropierea divinitatii, urmate de ultimile doua versuri ale poeziei tale.

intr-adevar ceva frumos

drag,
dor

o frumoasa fuzionare a materialului naturii razvratite in timp de toamna cu starile spirituale ale unui suflet invaluit de paturile durerii; o prima strofa ce imi sugereaza chinul unei posibile despartiri captusite cu furie, durere si amintiri ce devin cruntul cosmar al indragostitului...

o a doua strofa ce incepe cu o transpunere in mijlocul naturii intunecate de un cer ce nu mai radiaza demult; starea de tristete pare sa devina eterna si odata primind tentinta de permanent ii este atribuita si o degradare continua, salvata insa de incercarea de nou...

drag,
dor

mhr... :\"> scuze de greseli

cronia -> cronica
a trezit -> au trezit

fiecare are dreptul la propria parere, draga Florin...

poate ca a mea cronia nu e ceea ce se doreste despre poezie

poate ca, pe de alta parte, cronica mea si mai ales actiunea noastra a trezit ceva printre anumite persoane, nu am de unde sa stiu

spui ca se recita in nestire - tu ai observat starea generala de la ultimile intalniri?

uau!... intr-adevar uau! cata lume...

iote acusi vazui mesajele voastre si sunt profund impresionat. multi alaturi de noi, multi dintre noi... :D

Lupisor, eu zic sa mai face poezii cu beuta, ca le place la oameni :))

va multumesc tuturor pentru comenarii

drag,
dor

ce as putea spune... poate ca ai dreptate, dar sa stii ca si multitudinea consoanelor isi are rolul ei in textul asta :\">

iti multumesc pentru comparatia facuta; Pink Floyd sunt printre preferatii mei, insa nu o merit

povestile se nasc printre noi - poate la apus peste zi...

din ce in ce mai macabru, Danuca?
incep sa ma sperii... :|

textul, sa stii, imi pare si mie un pic slabut, insa in sensul ca ai fi putut sa il dezvolti mai armonios un pic. nu sunt de acord cu Crinul, cand spune ca ideeile au fost folosite si faptul ca textul e slab consta in asta. avand in vedere numarul celor ce scriu in ziua de azi, orice ideea a fost folosita deja, chiar rasfolosita. depinde maniera in care e descrisa - fiecare are parerea proprie, imaginea proprie si o expune in modul propriu.

drag,
banalul Dor

inca nu imi vine sa cred... inca imi mintea imi spune ca contest falsitatea (cred inca cu tot sufletul in existenta reala a unor astfel de scene) realitatii textului tau...

ai descris o poveste clasica, intre doi tineri inca la varsta copilareasca a dragostei idilice... a iubirii perfecte... dar ai facut-o in asa fel incat am trait fiece cuvintel din textul asta, iar pentru asta te felicit

Crinule, ai scris aici ceva ce imi doream sa fie real... sa fie la fel de frumos precum l-ai descris.

Drag,
acelasi banal Dor

Te citesc de mult timp, ingerul meu cu par de foc... Fiece text... fiece buchie a ta. In seara acesta insa mi-s mandru de tine. Ai evoluat! Ai trecut la un alt nivel de proza... La unul cu metafore si cu intelesuri ascunse... La unul cu pene jucadu-se cu gandurile oamenilor... Felicitari scump copil... Si tot inainte!

drag,
al tau Dor...

O singura intrebare insa... titlul?

Imi aduci aminte de mine, intr-o viata anterioara... insa eu am avut o natura mai romantica in textul acela...

Un ciclu pe care il parcurgem lovindu-ne, ridicandu-ne, mergand mereu tot inainte, cu toate ca in cele mai multe cazuri nu cunoastem drumul. Drumul ni-l creem noi, fara a sti unde ajungem, fara a sti macar ce facem, ne aruncam inainte, iar cand ne lovim ne doare; dar ne ridicam si ne aruncam mai departe. Fiecare cazatura isi are rolul ei.

Am lasat magia deoparte. Poate voi mai avea devoie de ea in alta viata, dar acum o las spre pastrare. Magia ta... ei bine aceasta magie am inchis-o in mine. Ferecata cu lanturi de otel, se zbate sa le rupa sa iasa la iveala petru a intretine dragostea pentru tine, dar ce rost ar mai avea? Undeva pe drum... drumul acesta l-am pierdut; am ales altul intre timp... nici unul nu stiam unde duc, dar parea mai frumos acela.
Sapte Trepte

Tu, insa dezvolti alte valente, alte potentiale raspunsuri... Alte... vise / vieti / cai / ceruri / nori...

Drag,
acelasi Dor...

Nu stiu de unde sa incep si unde sa termin... Asa ca am sa iti las in dar ceva scris demult... demult...

Iti las in dar talismanul durerii mele. Inchide in el un pic din tine, simte ce simt si eu alaturi de iubirea ce ti-o port... Simte pentru o clipa visurile ce le aveam alaturi de tine. Omul nu e ceea ce credeam eu! Omul e un mare vid, si oricat pare sa tinda spre plenitudine, de fapt e exact opusul... Cauta mereu... mereu singur! Simte... apoi uita si tu, cum uit si eu... cum deja ai uitat, iar eu cu nefericitul paganism al sentimentelor ce se ascunde in mine iti readuc mereu aminte. Nu cred! Nu cred ca iubirea poate fi uitata! Dar uit... sunt om si uit, si degeaba traiesc daca uit...

Sapte Trepte

invitație nostalgică la tristețe... se răsfrang petale de durere despărțite de căi opuse și timp consumat în cerc... undeva în nori... Dumnezeu e doar un alt pion... (cel puțin pentru mine) într-un lanț cosmogonic...

întotdeauna acasă cerul e plin de stele, iar aripile se scaldă zburlite în lumina caldă a Sa...

Sorin: Era cat pe ce sa imi promit ca in viata mea, nu ma mai ating de dialoguri. Mi-a luat o saptamana sa scriu textul asta - nu stiu daca i-au urmarit evolutia, dar aproape ca ma epuizase. Frumoasa conceptia ta despre moarte, dar din nefericire si textul asta are un pic de influente din ceva existent la ora actuala... Si acolo moartea pierde, insa in alt mod. L-a mine s-a vrut mai mult un text filosofic.

Crinule: Tu mi-aicitit textul de cand am inceput sa il scriu / aproape ca i-ai cunoscut fiece versiune. Sunt curios daca sfarsitul l-ai elucidat pana la urma, sau daca ai ramas la fel de inceata. Ma bucur mult ca ti-a placut.

Cu drag,
acelasi mereu,

Sa comentez textul dumneavoastra, domnule Nicolae, mi se pare un sacrilegiu. Citind numai prima parte a textului as fi spus ca imi aduceti aminte de un scriitor pe care, pe vremrea cand eram la scoala, doamna invatatoare ne punea sa il citim, si am citit si despre pupaza, si despre cirese... ba chiar intr-o vara am citit toata cartea. Aveti darul de a scrie povestiri intr-un stil foarte usor de citit, si mai ales foarte placut. In plus, fiece poveste a dumneavoastra are un talc anume, pe care marturisesc... ca nu am fost in stare mereu sa il descifrez pana la capat.

Ar fi putut fi o poveste vesela, o poveste pentru toate varstele, dar mai ales pentru cei mici. Ati ales mai mult. Ati depasit stadiul povestitorului copilariei prin judecata redata in partea a doua - povestea de dupa doi ani. Poate un pic prea dura pentru restul povestii.

Prin povestirea partii a doua, imi pare ca cel numit creator al acestei povesti a ales sa fie judecatorul acelei femei. Un judecator moral.

Ma opresc aici, cred ca deja am batut campii si nu vreau sa stric un text atat de bine scris prin comentariile mele.

Cu stima,
Doru

Stau in fata acestui text, incercand sa las un comentariu cat mai succint si plin de multe intelesuri vs. subintelesuri. Cand am inceput a te citi, prin Uezen (prima parte) am ramas foarte impresionat de modul in care gandeai, de fagasul pe care duceai atunci firul povestii. De atunci si pana acum, a trecut timp; au mai aparut inca doua parti in textul pe care il citisem, doua parti pe care... sau pentru care am o admimratie enorma.

Ai combinat perfect filosofia cu science-fiction-ul, ai adus multe lucruri in prim plan la care eu nu m-as fi gandit niciodata, modul in care povestesti, claritatea lui... Intraznesc sa spun: \"Parca m-as afla in fata unui roman de Herbert.\"

E tipicul romanului SF, in care tot ceea ce inseamna povesti de dragoste sau detalii despre personaje se consuma in spatele tehnicului, profetiilor, domeniilor stiintifice s.a. Indraznesc sa dau si un sfat, daca nu te superi; si anume, exact lucrul pentru care am fost eu criticat in ultimul text. Detaliul. Cred ca te-ai miscat mult prea repede prin text, ai consumat o groaza de valente ce puteau fi exploatate si mai mult. Ai capacitatea de a face scriitorul curios, si stiu ca poti - un exemplu... te rog, spune si povestea lui Naej la un moment dat; merita ascultata pe de-a-ntregul.

Concluzia legata de textul tau, fara a face o disecare intre bine si rau? M-a uimit. De mult nu am mai citit ceva atat de bun, incat sa astept cu nerabdare continuarea - ma refer la ideea de roman, caci asta se vrea, stiu deja.

Felicitarile mele,
Dor