Dorina Șișu

Lovituri Suportam cu greu tot ce trebuia să fac. Mi se impunea zilnic un program milităresc. Am făcut pe plac mamei, dorinței ei de a face o școală profesională ca apoi să câștig bani angajându-mă

îți amintești vag câinii din gară pasărea nisipul în jur erai dezastrul plurității aerul te privea pe sub piele clopotul bătea turbat pe sub pietre mă cauți cine urmează? stai dom\'le, ce

Sunt momente pe care nu le pot scrie. Sunt scene comune, căsnicii în care bărbații își bat femeile. A fost ciudat sa aud o palmă data, acea atingere… nu pot să scriu asta. După șapte ani de căsnicie

În fiecare dimineață apar grămezi de măști, peste drum, peste mine, vizavi un simplu incident. Vântul care vine din pustiu, așază pe retină vindecarea. Profilul din hazard sparge ceasul din turnul

Există o veche tradiție în ceea ce privește lupul, privit cu teamă și admirație de oameni. Cei care se îngrijesc de lupi sunt sub protecția Sfântului Andrei. Așa cum Lupul Alb și Zalmoxis se

bilblice aceste trupuri dimineața scaldă oficial fierbintele alb cică atingându-l crește durerea în chip de verde apoi fericirea mugetul întregii lumi va dispare hm, talazul albastru

Nu am căutat că înțeleg tainele voinței divine, am mers pe drumuri goale și murdare căutând viața și-am dat peste oameni. Nu am căutat să înțeleg omul, vocea strigată, mâna ridicată, ultimul cuvânt

Am fost să mă caut și am găsit un gol, am întrebat golul unde umblă fericirea și a tăcut. Am întrebat tăcerea unde sunt și mi-a arătat spre moarte, am întrebat moartea unde e viața și mi-a așezat

Mă leg de Sartre și spun că Nu viitorul este acela care decide dacă viitorul este viu sau mort Îl neg și pe Spinoza căci eu nu raportez libertatea La Rațiune și nici la Necesitate Eu spun să

Dintr-o mișcare scurtă Misoginul a făcut un inventar La cuvinte și la curve Înțelept a revendicat femeia A declarat război la etichetă A eludat romanul textualist Printre bale postmoderne. A

Trec cu privirea peste amintiri și nu le văd. Aș putea picta fericirea lacrimile mamei, am luat negrul din noaptea emoțiilor repetate și a lămpii cu gaz ce-mi lumina camera. Insist în căutarea

- De ce vrei să te măriți? - Nu vreau, trebuie să mă mărit. - Nu ești normală. - Iar tu nu ești în locul meu. - Lasă dragă, nici eu nu o duc super. Toată lumea e săracă. Dar ce faci tu e de

Rămân cu iluzia lui există, rămân să amestec vise-n dorințe, rămân un popas din retras...deci sunt! Vânătoarea vieții se încheie aici. - Să pleci la ora zece. Ai înțeles? - Da. Voi pleca… - Nu

Nu am apucat să scot hainele din saci. Am dormit cu Daria în brațe. Dormea ușor. Din când în când mă strângea de mână. Verifica să vadă dacă sunt acolo. Nu am dormit. Mă simțeam foarte mică.

ecoul vine de undeva dinspre Cadiz spre crucile franjuri amurgul acesta lânos îmi intră în gură pe șură o babă descântă de iubire oho cerate figuri supui la picioarele prinse în

tăcerea mă roade eu caut iubirea agăț timpul de pietre de timp nemurirea când numele tău în scut mă preface sunt foc ce nu arde sunt dor ce n-am pace mi-e inima-n hău prin munți și pe

Mi-am agățat părul în timpul tău. Ascund privirea în zorii făcuți de umbre noaptea. Am uitat să plec din colțul gurii tale, am rămas să mă închin sărutului. Las pradă iubirii atingerea cuvântului

scări infinite lacrima de doi luate câte trei poti demonstra că 1+1 egal cu 1? pe imaginarul acesta trăiesc mănânc înjur vises presez rezum normalitate de sensuri scăpate de sub

mă are la mână iarba culcată pe gură supun debilele crize urbea nebună îmi calcă pe urme iubirea promite o semnătură limbă și fiere mâine poimîine ar trebui să îți ajungă mânjești

Flămândă și oarbă, m-am aplecat spre tine să poți sorbi visul-pustiu, dar spinii aceștia prin urme mă lasă, sângele-ncepe ființa să tacă, tot mai înalt chipul te arde, întinde o mână în verde mă

Gândurile îmi umblau prin suflet ca amintirile. Parcă erau ale mele, dar parcă nu. Încercam să mă găsesc înțelegând unde m-am rătăcit. Nu găseam nimic. Nici măcar nu voiam să mă domolesc din

în dialog cu monologul tău am permis uitării să mă apuce de zulufii blonzi să-mi ofer în stânga și-n drepta surâsul și-un ”bună ziua” formal dar lumea se scaldă în false petreceri și vezi

te aud…un nenorocit nostalgic și-a băgat cuvintele în buzunarul de la spate și a fugit mi-am adus aminte că nu aveam vedere semaforul se răsfață în culori iar eu …văd negru - hei, toantă

revăd corespondența ca pe o apoplexie cerebrală mă apucă furtunos un dor de utopie vorbele mele aruncate-n vânt de-a sila poate de dragul depărtării să mă adun ori poate că mai scormonesc