Dorian Duma

Romanii s-au nascut crestini. Cel putin cei din generatiile in viata. Eu m-am nascut crestin chiar daca nu prezint nicio sursa scrisa. Pot fi crezut pe cuvant. Cam toti romanii crestini din ziua de azi asa s-au nascut.
Pentru ca titlul acestei personale intreaba asa: au fost romanii crestinati vreodata? Raspunsul e da. Au fost. Au fost crestinati odata. De aceea suntem crestini. Daca sugestia intrebarii din titlu este ca nu, n-am fost crestinati vreodata, ii atrag atentia autorului lipsa logicii. Logica este o unealta istorica.
Cand am fost crestinati? Anul, ziua, ora? Poporul român s-a format intr-o ora? Sau intr-un an? Imperiul roman s-a format intr-o ora sau un an? Poporul grec sau oricare altul s-a format intr-o ora sau un an? Acestea sunt procese dinamice si de durata.
Nici macar biserica crestina nu s-a nascut peste noapte. Niciun popor nu poate fi crestinat peste noapte. Crestinismul poate fi decretat ca religie de stat, cum a fost cazul in imperiul roman de rasarit sub Constantin cel Mare, dar asta nu inseamna ca i-a crestinat pe locuitorii imperiului pe loc.
Probabil autorul se intreaba cand a fost decretat crestinismul ca religie a tuturor românilor si nu cand au fost crestinati românii.
Românii au trait in cete si triburi razlete printre alte neamuri cotropitoare, navalitoare din evul mediu negru, n-au avut un stat al lor, un rege al lor, un domnitor al lor. Al tuturor românilor. Asa ca românii s-au crestinat cum au putut. De aceea, primele formatiuni voievodale românesti i-au gasit pe români gata crestinati. Cand se nasc tarile române, românii se nasteau deja crestini. De unde si „romanii s-au nascut crestini„.
Concluzia din final ca românii s-au crestinat si nu prea, nu mai tine de titlu, e o deviere intentionata si nu are nicio legatura cu istoria, fiind mai degraba un atac la moralitatea românilor. E bine sa nu confundam romanii cu conducatorii lor, in special cu cei straini de sentimentul românesc. Or, in ultimele sute de ani cam de asta am avut parte. De ipsilanti si mavrocordati. Ori de hohenzolleri. De pro germani ori pro rusi. Cu exceptiile de rigoare (vezi Tudor Vladimirescu si Alexandru Ioan Cuza). E bine sa nu judecam un popor dupa propria noastra persoana, e posibil ca persoana noastra sa fie tocmai una bolnava, ma refer in judecata. Istoric vorbind.
PS
Integritatea si profesionalismul celor care scriu pe wikipedia e greu de stabilit cat timp nu se semneaza.

Ma bucur pentru cartea ta. Ma bucur pentru toate reusitele tale, Liviule. Recenzia ca recenzia, a depasit spatiul unei recenzii si a devenit cronica. La cat mai multe!

Stiu foarte bine cine este George Geacar (autor de calibru). Probabil te-a intrecut vreo gluma si asta e tot ce-a iesit.
Daca tii neaparat sa primesti critici favorabile, invita-ti amicii sa-si dea cu parerea, din punctul meu de vedere textul e slabut. E ceea ce se cheama „fără vână”. Ceea ce deranjează cel mai mult nu e lipsa de continut, ci dialogurile chinuite si vlaguite. Fortate.
Trebuie sa intelegi ca nu am nimic cu tine,ca autor, nu ma intereseaza ca esti oltean sau dambovitan, eu ma refer la fragmentul de proza propus lecturii. Daca iti foloseste ce-ti spun eu sau nu e treaba ta, domnule Geafir

Acest poem atat de scurt cat e percuteaza. Mi-e amiaza de oameni suna cumva pretios, iar primul vers e superb.

Mai degraba titlul s-ar potrivi cu lament sau daca vrei cu tanguiala (dar nu vaicareala) pentru ca simt disperare in ciuda aspectului grafic de monolit, in ciuda unor mici reprosuri si vagi razvratiri. De ce nu mai scrii nimic pe blog?
Mi-a placut exoresia: grăsime peste faleză

E simpatic textul tau, nu stiu de ce a fost trecut la atelier, probabil ca editorul era in pasa proasta.

Sorina, eu te cred, insa nu mai manca din litere.

Poate ar trebui sa te iei mai in serios si sa elaborezi mai mult, sa fii mai curat in idei. Absurdul e bine dozat, in schimb lipseste tocmai fantasticul.

Imi imaginez un muzicant care plimba arcusul pe strunele unei viori scotand note muzicale dar fara sa cante nimic. Nu poti urmari nicio melodie pentru ca melodia nu exista. Asa si textul asta, nu spune nimic. Unul il suna pe primar si-l injura, iar altul povesteste cum e injurat primarul la telefon. Si cum acesta i se plange nevestei. Si cam atat. Nici tehnica literara, nici intriga, nici nimic

Am citit doua fragmente, acesta si cel instelat si m-am convins ca nu e genul de proza care sa-mi faca placere pentru ca nu are mai nimic din ceea ce inseamna proza. Bate campii cum s-ar spune, fara sa spuna, totusi, ceva. Nu se intampla nimic, de aceea e o proza goala, fara continut si fara inspiratie

Cam pesimist. Si cam trist.

Genul asta de proza nu e pornografic, ci de-a dreptul libidinos. Prin exprimare, prin abordare prin etalare. Literatura e o arta a cuvantului scris, iar romanul e o specie literara. Fragmentul de mai sus e doar o scursoare.

Saracie a vocabularului in paralel cu constructii pretioase, inabilitate de a transmite ceva (orice) prin scris. Logoree. Iata cateva impresii de lectura

daca nu te deranjeaza, as vrea sa citesc si eu textul despre Ianus. Ianus este un poet, ca acum (de ceva vreme)scrie execrabil e alta poveste.
iar pentru gratitudinea ta, s-ar putea sa se fi strecurat vreo greseala, din cate stiu eu pe aici nu se cenzureaza texte

cam plin de zorzoane si cam fortat prin cosmetizare. Poate schimbi putin registrul sa vezi ce iese

O fi si asta umor, dar cam ravasit (ravasit bine)

Oare ce inseamna volatizare?
Iata o constructie: \"pe clapele inimii mâinile sale\".
Neconcordante de timp la tot pasul.
\"Mi-se mai întâmplase\" Mi-se asta e cam dubios.
Plus multe aberatii.

Am intrat doar pentru ca era cel mai nou text, cel mai proaspat sa zicem, pe site. La mine e zece si cinci, inca luni.
N-am gasit decat versificatie (nu rea) si rime (nu rele).
Insa m-am incurcat in continut. Am ramas pe dinafara.

Dan Norea,
in primul rand eseul nu e la subiect. Titlul era despre prostie iar continutul e despre prosti. Prostul e rau, prostul e complicat, prostul face, prostul drege. Or intre prostie si prost e o diferenta. O prostie o poate face oricine la un moment dat in anumite circumstante. Prost e o eticheta pe care o pui cuiva si crezi ori insinuezi ca il caracterizeaza. Am explicat mai sus de ce nu cred in eticheta de prost pusa unui semen al nostru. Prostia e altceva si prostii, erori, greseli, facem cu totii. Nu suntem perfecti chiar daca suntem inteligenti.
A spune cuiva prostule! sau vorbind despre cineva si spunand cutare e un prost mi se pare o ipocrizie. Pentru ca unul mai inteligent decat persoana respectiva ar putea spune acelasi lucru. Un doctor vorbind despre un cioban si numindu-l prost doar pentru ca e needucat si se ocupa de oierit nu mi se pare corect. Daca ciobanul nostru parlamentar a ajuns in parlamentul Europei, nu a ajuns acolo de prost ci de destepti ce au fost cei care i-au facilitat ascensiunea. Vina o purtam cu totii, cei care ne-am putea considera eventual mai destepti decat oierul cu pricina.
Nu sunt impotriva satirei, dimpotriva, cu atat mai putin impotriva epigramei. Sunt impotriva ipocriziei. Un om inteligent nu se poate injosi sa-si faca semenul prost. Daca o face inseamna ca e la fel.
Acest text (ma rog, eseu) insinueaza ca exista prosti si ca unora din noi merita sa ni se spuna prosti. Prostia are gradele ei, mai mare mai mica, mai grava, mai putin grava. Se pare ca prostii sunt toti la fel, dupa acest eseu, in lume nu exista decat prosti si destepti ceea ce e o eroare din capul locului.
Eu nu cred ca autorul acestui articol e un prost, insa articolul e un articol slab (prost, eventual) ca sa intelegi diferenta.
Fiecare individ e unic iar diferentierea intre indivizi se poate face in multe feluri. Printre care si gradul de inteligenta, educatie, cultura, talent. Exista indivizi foarte inteligenti care fac greseli si erori mult mai grave decat unul mai putin inteligent. Sau poate fi mai imoral, mai lipsit de scrupule, mai infumurat si impertinent etc. A fi mai inteligent nu inseamna a fi mai bun neaparat. Si atunci de ce sa-l numesti pe cineva prost pentru ca n-a citit cat tine, n-a facut atata scoala cat tine, n-a fost inzestrat de la natura cat ai fost tu. Din alte puncte de vedere poate fi mai bun de zece ori ca tine, mai util comunitatii si mai moral.
E un eseu slab pentru ca induce judecati gresite (proaste), pentru ca arata cu degetul ipocrit, pentru ca se preocupa de subiect la un nivel superficial si cu multe erori. Pentru ca satirizeaza si rade de lucruri si concepte pe care autorul fie nu are timp sa le intelega, fie nu are capacitatea (nu e inzestrat) sa le inteleaga. Dar asta nu-l face prost. Ci doar neinzestrat.

Ce pot sa spun mai mult decat ca mi-a placut. In mod deosebit. E altceva, e ca si cum ai merge la munte si ai da de aer proaspat. Un fost profesor al meu ar fi spus, apa de izvor.