Dorian Duma

Foarte bine venit acest text critic. Trebuie sa recunosc ca George Geacar mi-a placut la prima vedere, de cum am ajuns in contact cu poezia sa.

Nicolae, e doar un exercitiu, o conversatie sau mai multe, pe care le-am ascultat de voie de nevoie, intr-o calatorie cu trenul prin frumoasa noastra patrie, Romania.
Stii ca autorele nu-si explica textele, dar m-ai prins intr-o pasa buna. Nu cred ca te-am lamurit si nici n-am raspuns pastilarii acelui "abisal" insa am intrat in dialog ca sa intelegi ca pot trece peste mistocareli.
In treacat fie spus, nu culeg priviri critice, n-am nevoie, prefer sa vorbim despre orice altceva mai putin despre ceea ce scriu eu.
Daca am jignit vreo doamna pe care tu o apreciezi, imi cer scuze, i-as cere ei, dar nu stiu despre cine e vorba.

O poezie cutremurator de ingamfata. Ma gandeam sa exemplific cu niste citate dar ar trebui sa copiez tot poemul

Proza asta imi place foarte mult pentru ca pune intrebari si se foloseste de cuvinte. Si te litere. Dar si de semne de punctuatie.

Ce mi-a placut la poezia asta e titlul, ca te provoaca sa socotesti. Pe mine cel putin m-a provocat si am facut si adunarea. E doi oameni!
Am mai gasit o adunare, dar acolo nu m-am descurcat ca se aduna un ochi cu un obraz si n-am stiut daca fac doi ochi sau doi obraji.
Cateva vertebre plus o bucata de piele e si mai complicat, cred ca e o adunare complexa, mai intai ca nu stiu ce numar sa dau la cateva, pot fi generate mai multe rezultate, iar bucata de piele ma incurca la culme.
La restul nu ma pricep, inafara de adunari, poate sunt resturi operationale.

N-am scris "desăre”, pune lupa si priveste mai bine. Si oricum, m-am referit numai la text (fara sa trec prin celelealte comentarii, nici nu ma intereseaza) si nu la persoana care a scris textul, nu inteleg de ce tu te referi la persoana care face comentariu. Ar trebui sa te bagi la off topic. Iar titlul tau e tendentios. Chiar obraznic

Poate bag si eu un semn despre. Desi nu sunt sigur despre ce as putea semnaliza. Poate despre. Primul vers. Primul vers pare ok si promitator. Ce vine pe urma e de umplutura. Ar fi fost mai buna tacerea despre.

Nu pot sa pronunt subtitlul, are ceva. Poate nici nu exista. Insa vidul din titlu l-am simtit. E cutremurator

Si eu sunt fericit pentru ca am citit poezia asta si am trecut si eu prin stari de agregare. Evidențe n-am ca nu stiu sa ma contabilizez. La dosar!! Ca daca incerc sa numar stelele ma incurc la primele 5. Totusi, cel putin un vers se termina cu happy-end

Cel mai mult mi-a placut ca e din prea multa iubire. Daca era din prea putina nu cred ca mi-ar mai fi placut asa de mult. Mamele au intotdeauna prea multa iubire, aproape ca le prisoseste si atunci o mai impart si prin alta parte. Dar nu in poezia asta, in altele.
Ce mi-a mai placut e legea uscata din padurea osanditilor, are rezonanta de basm si iz de aventura. Plus ca mi-au placut sfarcurile de maslin si pantecul gol pentru ca e dedesubt si nu deasupra. Nici nu-mi imaginez un pantec gol deasupra, mai degraba gura unei pesteri deasupra. Cu toate ca gura unei pesteri poate fi si dedesubt si chiar la dreapta (din prea mare iubire).
Eu zic ca poezie asta merita o steluta.

Dorina, nu fa greseala sa scrii culegand cuvinte abstracte, rare, neuzitate prea des, de prin dictionare. Cam asa facea o mare poeta a site-ului asta, cu ceva ani in urma, dupa ce n-a mai avut nimic de spus, una Oriana.
"de mult" e probabil demult.
Singurul lucru interesant din poezia asta e titlu, restul (versurile adica) sunt fortate si artificiale.
Nu te supara pe mine, dar chestii din astea de substanta biodegradabila in loc de seva dau bolnave care inverseaza realitatea n-au nicio legatura cu poezia. Incearca sa scrii despre emotii pe care le traiesti si le cunosti sau le experimentezi. Lasa "sangele articial"

Uite ca ai reusit sa iesi de la atelier. Ceea ce inseamna progres. Ai o greseala de tipo la "desi stim ca le simtit". Poate corectezi.
In locul tau as corecta tot inceputul, ce e nou in a ne uni trupurile si ce e poetic aici, e doar sexual.
Poezia incepe abia la "Si nu ne sarutam prea des..." atata cata e, deci iesita din gaoacea atelierului, dar e un semn, unul bun.
Finalul e ratat, dar ce ramane e suficient, ai putea scrie mai bine cu siguranta.

De unde stiu eu cliseul asta „o mare de oameni”. Poate de aici:
O mare de oameni a venit să-i vadă pe Florin Piersic și Corina Chiriac la Femeia europeană.
Sau de aici?
De ce simt uneori că nu-mi găsesc locul într-o mare de oameni?
Ori poate de aici:
Suntem o mare de oameni la intrarea in Palatul Cotroceni
Si posibil prin alte o mie de locuri.
Ce vreau sa spun e ca textul incepe cu o expresie devenita banala prin repetitie excesiva. Apoi marea asta de oameni se plimba pe strazi. Nu alearga, nu se deplaseaza, nu se opreste, nu intra, nu iese, nu defileaza, se plimba. A iesit marea de oameni la plimbare. Ce mai faci mare de oameni, bine, ma plimb.
Pe urma aflam de fapt ca marea de oameni nu se plimba, ci avanseaza si eschiveaza. Deci pacaleala. Si nu eschiveaza oricum, nu cum avanseaza, ca avanseaza haotic, ci cu dexteritate. Marea de oameni are dexteritatea ei. Si pentru ca se plimba, sau ma rog, eschiveaza cu dexteritate, e plina de baltoace, doar suntem in oras. De, obstacole urbane. Asta cu obstacole urbane e buna, n-am mai intalnit-o, e patent.
Desigur, cineva observa toatea astea, fiind un observator, nu cu luneta, nici cu ocheanul, mai degraba cu ochiul liber, insa in mod sigur cu arma in mana. Ca e greu sa observi cu arma la ochi, ca poate nu vezi de ea. Sau cu arma la picior, poate-ti tremura piciorul, sau cu arma la ureche, poate-ti sfasii urechea.
Acum observatorul credeti ca obsearva? Gresit, examineaza! Pe cine? Pe trecatori, ca doar nu era sa li se spuna plimbareti sau avansatori, sau si mai rau, eschivatori cu dexteritate.
Examinarea e individuala, ca la medic. Dupa care incep ghicitorile. Ce ocupatie are x? Hm, dupa dexteritatea cu care exchiveaza o fi politician. A doua ghicitoare. Ce gusturi are x? A, a... dupa mutra acra ii plac muraturile. A treia ghicitoare, care le sunt necesitatile. Daca e vorba de necesitati fiziologice, nu sunt asa multe, ghicitoarea e usoara. Dar daca sunt necesitati urbane, se schimba placa, pot apare dexteritati si exchivari, sau asta era din alta ghicitoare. Iar a patra ghicitoare si ultima e daca au sau n-au familie. Da sau ba, are, n-are, nu merge cu fofarlica, in curs de, sau work in progress (hai ca m-am molipsit de la titlu).
Ceea ce urmeaza e indiscutabil. Pentru ca observatorul (un fel de Ochila) e dotat cu profesionalism profund. Profesionalismul e amatorism de-a dreptul daca nu e profund. Propun ca toti profesionistii sa li se recunoasca nivelul, daca-l poseda, de profund. Pofesor doctor profund. Psiholog profund. Bucatar profund. Deratizator profund. Ca pana la urma toti avem cate-o profesie, dar oare suntem toti profunzi?
Mai departe aflu ca Ochila isi cauta victime. Insa victimele se ascund in marea de oameni. Se pituleaza. Se dosesc care pe unde, se camufleaza si se tainuiesc, poate poate.
Acuma, Ochila asta, observatorul, are obiceiurile lui. Prefera subiectii adica. Cu predicatii n-are nimic si nici cu atributii. Pur si simplu, chestie de obtiune sau gust. Si nici nu prefera orice subiecti, ci numai cei care arata o mai evidenta nefericire. Cei care arata o mai neevidenta nefericire nu sunt selectionati, ci mai degraba neobservati. Subiectivism, carevasazica, dar subiectivism profund pentru ca nu alege copii, eventual ii culege, asa cum se explica mai tarziu. Si nici batrani, ca astia si-au trait traiul si si-au mancat malaiul. Decat cu exceptii. Ca nu toti au mancat destul malai. Daca n-au mancat destul malai sunt detectati. Are observatorul sistemul lui de detectare cu arma in mana. Cu care si trage dupa subiecti repetat. Cu arma din mana sau cu ea in mana, ma rog, trage. Dupa ce trage, intotdeauna se opresc doua persoane. Din pricina impactului (profund?)Nu se specifica ce face marea de oameni cand se opresc cele doua persoane intotdeauna, poate-i valureste putin. Ca doar e mare. Ii baga putin la fundul ei profund, cu dexteritate si pe urma isi vede de treaba preumblarii fentand (pardon, eschivand)obstacole urbane.
Una din persoanele vizate nu coincide mereu. E greu sa obti mereu mereul. Cu toate ca observatorul e de un profesionalism profund, dar si mereul e mereu, nu te pui cu el. Poti fi tu cat de profund ai fi. Chiar daca tinta e vizata. Nu mai e cale de intors (o data in plus se precizeaza) dauna e provocata. Nu petrecuta si nici infaptuita, se petrece singura fiind provocata. Un provocator de profesie profunda poate provoca ce vrea el, na.
Ce urmeaza nu mai important ca nici tragatorului nu-i pasa.
Nu conteaza! zice el.
Pai?
Pai e imposibil sa nimeresti precis daca lumea se misca.
Ei, nu se misca, ci eschiveaza cu dexteritate.
Ma rog, eu cred ca totusi se misca ca nebuna,fir-ar ale naibii de vremuri!
De, urbanitate.

Eu cred ca am citit schita asta si m-am indragostit de mort. Fiind personajul principal, titularul adica, mortul, fara sa scoata niciun cuvant. Fara nicio caracterizare (eventual una mioritica) (adica cel Moldovan),inafara de faptul ca e mort si ca e in cosciug, fara nicio trimitere.
Fain, Florinel

Cred din rasputeri ca e periculos sa te joci cu oglinda. Nu pentru ca oglinda ti-ar putea arata caracterul, nu pentru ca ti-ar reflecta identic gesturile ori diformitatile, pentru ca nici nu se intampla, ci dimpotriva, ar putea sa ti se para ca ascunde o lume mai subtila in care masinile ar circula pe partea stanga si inima ta ar bate la dreapta. Bananele ar manca maimutele e exagerat. Bananele s-ar lasa mancate de maimute ar putea fi diferenta de spin dintr-un univers reflectat. Frunzele n-ar putea starni un vant si nici un elefant n-ar speria un soarece, in primul exemplu fiind o chestiune de cauza si efect iar in al doilea de perspectiva.
Jocurile in oglinda sunt periciuloase pentru ca pot naste interpretari de izmoerie spatiala si nu in ultimul rand pentru ca nasc speculatii incontrolabile, cel putin dialectic, gandeste-te ca orice particula are propria sa anti particula, ar trebui sa definesti antiparticula antiparticulei ...

M-am racordat (nu si adaptat inca), insfarsit, la niste ore europene. Multumesc pentru felicitari si promit sa ajung in Romania la timp.

Multumesc, Marta, se pare ca pe tine n-am reusit sa te ispitesc cu niciuna :)

Pe baiatul asta l-am cunoscut si l-am indragit de cand avea vreo 14 ani. Felicitari Aleks.

Cand aveam sub 40 toate concursurile erau pentru cei pana in 30.

Domnule, calci in strachini. Ideea e, citeste si informeaza-te ca exista destul material bibliografic.
Cum poti intreba (un minuscul exemplu)„Câte straturi are un atom în jurul învelișului său?” Invelisul atomului e compus tocmai din acele straturi si substraturi electronice. N-am citit de mult asa o abureala