cu mâinile prin apă

nota zece pentru acuratețe și simpitate-n cuvinte. dar unde e greutatea valoarea emoția temelia din care s-ar ridica la un nivel admisibil ceea ce e mai sus numit poezie?

în ceea ce urmează după.
întotdeauna poezia se află în ceea ce urmează după.
(sau așa cred eu despre viață.)

nu contează ce scrii, nu contează câte lucruri lași în urmă, ci ecoul.
de aceea simplitatea și nu greutatea este calea spre iubire.

astfel încât,
multumesc pentru nota zece
dat unui gest atât de simplu
ca mâinile prin apă.

pt.

Mie mi se pare ca versurile de mai sus nu tin de poezie, n-au nicio o coerenta si nu transmit absolut nimic, nu comunica nici stare, nici informatie, e un joc al cuvintelor destul de copilaresc (evit termenul infantil) si sec.

să nu facem cerculețe în loc de puncte pe \"i\"-uri. zecele era dat unui criteriu care contează, dar nu este esențial.

spuneam doar că celelalte, mai importante, lipsesc.

EB: tocmai aici este punctul pe \"i\".
asta este diferența majoră dintre EB și PT.
(sau dintre DD și PT.)
sau dacă vreți dintre PT și PT.
\"zecele era dat unui criteriu care contează, dar nu este esențial.\"
corect. pentru tine.
pentru mine contează și, din când în când, redevine chiar esențial (un soi de catharsis, eliberare din labirint).
\"celelalte, mai importante, lipsesc\"
da, celelalte lucruri importante sunt în cel care citește.

DD: cât suntem încă pe pace eu îți spun bine-ai venit.
să îți arăt coerența poeziei...
ai citit-o și ți s-a părut infantilă.
joc de cuvinte (?).
ok!
câte bordeie atâtea obiceie.
chestia asta n-o să mă scoată din cochilie.
scopul meu este să mă (re)strâng până când voi atinge esența ce-o doresc.
sunt doar pt.
dacă vrei ceva care să transmită complex informația citește alte texte din pagina mea.
dacă nu vrei foarte bine.
rămâi cu prejudecățile tale.
și fii fericit!

cu mulțumiri
și zâmbet,
pt.

comentariile autorului la aceste \"însemnari\" facile sunt mai interesante,ar putea face din el un fel de poem \"ars poetica\"(când va coborî din nori,unde-i sade bine poetului...)

he, he, so true, my dearest Ms. Nache Mamier!

pt.

Am citit textul, am citit și comentariile și sunt de acord. Văd textul de mai sus mai degrabă ca pe un exercițiu. Și nu e rău, dacă nu uităm că Agonia e un atelier literar. Cât de reușit e acest exercițiu, rămîne de văzut. Sper ca și autorul să fie de acord că mai sus e un exercițiu, altfel nu e prea bine...:)Așa cred.

RIC: uite, dacă stau bine să mă gândesc, și tu ai dreptate.
și cei dinaintea ta aveau dreptatea lor.
ce mi-am dat eu seama după atâta amar de vreme (agonică, he, he!) este că nu am nevoie de dreptate.
dreptatea mea o am. așa cum si ei o au.
(fiecare aveți dreptate!)
dar ceea ce am eu nevoie nu este dreptatea.
și nici nu este drept.
trebuie să mă descompun și să mă recompun îndeajuns de mult incât din \"eu\" să nu rămână nimic, ci doar Dumnezeu în totul.
asta este greu.

so!
as a break-point: don\'t act like is a war (a good thought); it\'s only a paint - you can like it or not. for me is the same.

ceea ce mă bucură este ca ați trecut pe aici și ați privit!
drept care vă mulțumesc!

pt.