nu mă mai

O poezie simpluță ușor de citit( față de alte poeme ale dvs),cuvinte simple dar care reușesc să transmită puternic. pare o poezie scrisă așa dintr-o suflare într-un moment de criză (să fie criza de la 40?:)).mi-au plăcut imaginea fotografiei din timpul liceului ( a intrusului) așezată peste vitezometru, regretele, pierderea acelei intimități și a lejerității.
Pentru toți cei care au trăit momente de genul acesta fie la 30 fie la 40, pentru toți \"dinozaurii\"
\"atunci am început să port în mine un mort cu proiecte...
mă calmez urmărind în fiecare noapte Jurassic Park\"
a lasat un semn lejer
Marga

nu stau să analizez, dar sigur textul conține și cuvinte compuse...:); mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

un text plictisitor. Daca nu-l abandonezi la jumatate abia astepti sa ajungi la final. De regula, la final se mai intampla cate ceva, vreo rasucire de sensuri, o pista noua, o cheie de interpretat. Aici nu.

ai găsit cheia..., nu e la final, pentru că nu e la jumătate; fiind vorba despre tine (și despre mine, desigur) m-aș fi mirat să îți rețină atenția vreun alt cuvânt; în fine, vorba unuia care detesta poezia mai rău ca tine, unii ochi văd calul, alții ideea de cal; ce să faci, nu toți sunt surprinzători ca tine, mai o bere, mai un picior în cur, și mai ales profunzi; aia cu nu mai poți da timpul înapoi e pur și simplu geni_ală.

E bine ca ai inteles ironia din ghilimele. Restul insa era fara ironie. Iar un razboi inceteaza cand una din parti il castiga ori se ajunge la pace, uneori armistitiu. Alege tu. Pentru ca e impropriu sa discuti despre un text semnat de un autor la subsolul altui text si alt autor.
Cuvantul acela nu l-am pus eu, ci tu. De aceea atrage atentia pentru ca e o disonanta. Putea lipsi pentru ca nu adauga nimic la ceea ce nu este. Pe langa continut poemului ii mai lipseste si contextul. Contextul pentru \"îmi doream mai mult decât oricesă te fut\".
Despre textele mele poti discuta sub textele mele, acolo iti poti varsa amarul.

nici un amar; iar pe cei amari nu îi pot schimba eu; dacă lexicul te împiedică să ajungi, dacă nu la sens, măcar la justificare (a folosirii), asta e; ai dreptate, eu am folosit cuvântul, mi-am asumat riscurile aferente (recunoaște, ți-a fost greu la texte fără astfel de cuvinte să legi și tu două, trei...); ce rost are să vorbesc despre o anume sinceritate specifică unei anumite vârste (context în care, oricât de obtuz sau rău intenționat ai fi, nu poți să nu accepți că își transcende vulgaritatea) sau chestii de genul ăsta unuia care, de fapt, a intrat motivat de prejudecată și predeterminare; de fapt, singurul lucru care mă miră este să văd că nici anii scurși (deja), nici experiența acumulată (probabil) răstimp nu aduc înțelepciune unuia considerat altminteri inteligent; ce să facem, suntem oameni, iar asta nu putem schimba...

Sinceritatea nu e suficienta cand scriem literatura. Decat atunci cand discutam despre ea. De aceea e arta si nu religie. Cand aminteam de context, ma refeream la contextul literar.
M-as fi mirat sa te abtii sa nu trimiti cateva sageti.
Insfarsit, ceea ce vezi tu nu-mi spune mare lucru. Si chiorii vad, insa vad distorsionat. Nu te fac pe tine chior, acum generalizam. Chiorul s-ar putea sa fiu chiar eu si sa am in fata o capodopera. M-as mira, dar am invatat ca pe lumea asta nimic nu e imposibil.
Si daca nu te deranjeaza, poate ma luminezi si pe mine ce ai vrut sa spui cu \"a intrat motivat de prejudecată și predeterminare\", accentuand pe predeterminare. Ca sa vezi ca am si eu lacunele mele cand vine vorba de limba romana.

Dodule, pe de o parte, e vb despre sinceritatea personajului, nu a autorului (mă surprinde că faci astfel de confuzii), iar, pe de altă parte, pentru orice nelămuriri, consultă dex-ul; dar, pentru o înțelegere deplină vizavi de nedumerirea particulară exprimată de tine, încearcă o abordare de tipul negării din perspectivă spinozistă (cum preferi, poți să o iei ca pe o glumă sau nu; mă gândesc că nu te deranjează astfel de asocieri, văd că nu ai avut probleme cu \"ideea de cal\"), o realizare a limitelor unui subiect dacă e mai clar astfel (bine, domeniul e mai cuprinzător, dar m-am oprit strict la ceea ce te carcterizează).
oricum, ar fi fost păcate să te las mirat; în plus, pentru a respecta tipul tău de raționament, nici ceea ce comentezi tu nu îmi spune mare lucru, și muții comunică între ei, însă comunică distorosionat. nu, categoric nu este o capodoperă (nu văd unde am pretins așa ceva), este un text absolut normal, dacă ai vedea normal, ai și comunica normal acest lucru. asta e, nu întotdeauna reușim să comunicăm ceea ce gândim; alteori nici să gândim nu reușim...