Dorian Duma

Daga Veronica,

asa de tare m-ai induiosat de mi-au dat lacrimele, ca eu si acum cumpar eugenia de la magazinul Transylvania din Windsor-ul asta aruncat printre marile lacuri, dar nu o mananc, numai ma uit la ea ca mi-aduce aminte de copilarie. Ca tata decat sa-mi cumpere un pachet de eugenia care costa 65 de banuti, mai bine isi lua lui un litru de vin de masa de 9 lei si ceva, ca el ii spnea kil, dar era litru toata ziua.
- Nu se spune kil, ca nu-i marmelada, i-am sugerat eu odata, care imediat tata si-a asumat critica si mi-a expediat o karata cu piciorul
- Se spune litra, habar n-ai, litru spun numai balbaitii, s-a imbatosat tata care toti vecinii stiau ca tata poate sa citeasca ziarul fara dictionar
Ciocolata cu rom, ced si eu ca da, ca mie-mi place romul si carnatul ca sunt carnatar, de ciorba de burta nu mai povestesc iar de la savarine ma ling pe degete.
Ceaiurile sunt aduse de la Plafar –Tmisoara. Iar costita cu fasole nu mai stiu. Plus borcanele de zacusca
Problema e cu tuica de pruna, ca e prea tare si standardele coboara la canadieni la 40 de grade. Ma refer la tuica de ardeal nu la “corcodusa” olteneasca pe care o bei in loc de sete.
Dar cel mai frumos lucru care se gaseste in Canada si pe mine ma incanta, sunt romancele, ca tot frumoase raman chiar daca trec oceanul. Numai barbatii romanasi fac burta si incep sa arate ca porcii si pe urma se supara daca ii lasa nevestele, ei cred ca daca s-au insurat, gata, au dreptul sa cheleasca ca mine sau sa se indoape ca vecinul si pe urma degeaba se pun pe cantar ca nu mai vad nimic decat daca se privesc in oglinda.

*
Eu nu mai tin minte bubele romanilor din Romania dar bubele celor de aici le stiu ca le vad si le cam pratic si eu.
Una e buba caselor.
Toti romanii vor case mai mari ca a altor romani, mai noi si mai frumoase si mai repede. Ca sa nu-i mai poti ajunge cu prajina la nas. Asa ca unii care nu pot, se iau de cei care inca pot:
- Ce ti-ai facut, baaa, casa ca la Ceausescu?
- Am si piscina, iti strecoara romanasul in discutie daca stai ca fraierul si-l asclti mai bine nu te mai duci la biserica.
Dar daca nu te mai duci la biserica sa te lauzi, pentru ce sa te mai duci?
Eu nu ma duc la biserica, ca mi-am luat casa mica, masinile imi sunt cam vechi bine si costum inca n-am reusit sa-mi cumpar.

Pe urma e buba concediilor
Te innebuneste cu ce excursii si-au tras prin Cuba, Mexic, Porto Rico, Jamaica, toate tarile astea sarace dar super ieftine. Adica, sa se vada cum s-au chivernisit de tare. Daca-si permit concedii, domnule…
Eu ca sa vin anul asta in Romania, (dupa 8 ani!) mi-am ales luna de primavara, sa ma coste mai ieftin biletul de avion si banii oricum ii imprumut din banca, cand i-oi plati, Dumnezeu cu mila.

A treia buba sunt job-urile
Daca stai de vorba cu un roman, intalnit intamplator la pescuit sau prin magazin, la a doua fraza dupa ce isi introduce numelui si zona de provenienta, afli ca el castiga 25 pe ora sau 50 sau 100 de mii pe an, etc.
Cand salariu, ne invata angajatorii, trebuie sa fie la fel de confidential ca varsta femeilor trecute de 40 de ani.
- Sunt inginer, le dau muie la astia.
- Oauu…
Pe urma am aflat ca inginerul acela ingineriza niste aripi de masini sub o presa cu o cadenta de 1000 de bucati pe ora. Lucra 12 ore pe zi, plus sambata si duminica. Ce-i drept, isi platea bill-urile la casa si masina noua si pleca in Mexic. Bravo lui.

Eu nu lucrez, draga Veronica, eu stau acasa si mananc ca porcu si ma uit in oglinda. Ori frec menta pe internet. Din razbunare pentru cei 7 ani de lucru ca un dement si tot casa mica am desi prea incapatoare pentru cati suntem. Doar copiii imi cresc, nazurile si parul din nas.
Te-am prevenit, ca sa nu zici ca nu ti-am spus.
M-as intoarce in Romania, dar romanii au sa-mi spuna , uite la canadianul asta ratat, ce dracu ii trebuie?
Asa, aici canadienii imi spun roman. Zic:
- Ai dracu romanii astia, imediat isi iau case si job-uri bine platite.
Iar in legatura cu magazinul romanesc, am auzit o conversatie fara sa vreau:
- Eu nu ma duc sa cumpar de la romani, doar nu-s nebun sa-i imbogatesc pe banii mei! Mai bine ma duc la poloneji…
Polonejii sunt smecheri, daca intri la ei, gasesti si acolo produse romanesti importate si chiar ziare in limba romana.

Si scuza-ma ca m-am lungit in halul asta. Mi-a placut textul tau, multam fain, Veronico.

Draga Veronica,
eu poezii? Eu nu stiu poezii, ca trebuie sa fii poet ca sa scrii poezii. Iar ca sa fii poet trebuie sa ai parul lung, De unde , ca pe mine m-a parasit demult parul si sunt cam chel. De aia ma urasc toti frizerii.
Eu am scris o singura poezie, dar tot n-a citit-o cine trebuie, asa ca nici nu mai scriu, chiar daca mi-as cumpara o peruca
Mai bine citesc povestea asta cu mincinosii pe chat.
Eu odata am vorbit cu o fata pe chat (ca m-am inspirat de la matale) Am intebat-o:
- Esti fata, sau ce?
- Vezi bine ca sunt fata
- Tocmai ca nu vad, poti sa fi baiat ca sa ma atragi in cursa
va stiu eu pe voi astia, hermagloditii…
I-am spus-o, ce mai.
Eu cred ca chat-urile astea sunt facute doar ca sa poti minti. Asa s-au inventat. Cu intentie. Daca cineva spune: sunt atragatoare, eu cred ca daca o si vezi, ai cosmaruri noaptea. Iar daca zice ca are 20 de ani, se refera la varsta nepotilor.
O singura data a fost adevarat. Care o fata mi-a spus ca are sânii mari si o prietena de-a ai a venit ziua urmatoare la chat sa-mi spuna ca fata celalalta n-a ma venit ca cineva i-a furat roaba cu care-si cara sânii. Acum ce rost avea sa ma minta prietena ei cea mai buna cu care m-am si intalnit pe urma intr-o casuta? Pardon, ca asta nu se spune. Ca e secret. Dar casuta era superbola, ca nu avea nici televizor, nici telefon, nici radio, nimic din gadget-urile (care nu stiu ce-nseamna) moderne. Iti trebuie o gramada de iamginatie sa nu te plictisest daca mergi cu cineva acolo. Care eu cu fat aia nu m-am dus ca vreau sa pastrez secret

Care eu nu stiu sa pun pene in coada, draga Veronica, dar poate ca matale ma poti invata un picut, ca tare-mi place cum scrii matale , poate ti-e mila de mine ca si mie mi-e, draga Veronica

Mie mi-au placut cam tare labradorii matale dar si motanul si pasarelele de pe asfalt, si mai ales mincinosii de pe chat.
Care si eu sunt mincinos de chat ca nu poate sa ma verifice nimeni. Eu scriu ca am ochii portocalii si pectorali de Schwarzenegger iar pantalonii imi stau bine pe fund. Adaog 10 cm la inaltime si scad 10 kg la greutate. Asta cand vorbesc cu fetele, cand vorbesc cu baietii ma dau boxer si le promit pumni in nas. La unul i-am promis un pumn in ochi. Eram la un internet cafe, de unde sa stiu eu ca vorbeam tocmai cu colegul de langa mine? Care m-a chemat la o tigara afara si acolo am aflat ca si el se lupta cu un ciumeg pe chat:
- Pai si eu ma bat cu unul, i-am spus.
Colegul de tigara s-a uitat la mine si m-a intrebat:
- Dar nu esti cam firav?
- Pai ce, conteaza pe chat? Ala de unde stie cum arat?
- Ai dreptate, si io m-am speriat ca prostul, ca ala cu care ma bat eu are un metru nouazeci si o tona de muschi.
Care eu cand am auzit, pe loc am ciulit urechile si mi-am dat seama cu cine ma luptam eu pe chat. Asa ca dupa pauza de tigara l-am luat cam din oala:
- Bai smechere, cand mai iesi la tigara nu mai arunca chistocul pe trotuar ca–ti mut falcile?
- Da de unde stii?
- Stiu si la ce internet café esti acum, cum arati, numele real, tot. Esti un om mort. Fa-ti testamentul si spune-ti rugaciunea ca deja sunt in taxi si ma indrept spre tine.
- Te-astept, am centura neagra in karate.
- Ai pa dracu, n-am vazut eu cand ti-ai scos tigarile din buzunar ca porti bretele?
Cred ca povestea cu bretelele nu trebuia sa o spun ca imediat colegul meu m-a intrebat ce nickname are tipul cu care ma bat eu.
- TupacAmaru, am mintit eu si am scapat cu fata curata pentru inca 5 minute cand colegul meu m-a invitat iara la o tigara.
- Dci tu esti ala de un metru nouazeci cu care ma bateam eu si-mi dardaiau nadragii ca vine cu un taxi sa ma crampoteasca tot.
- Eu sunt, am recunoscut, cum ti-ai dat seama?
- Pai nu te-am invitat la o tigara?
- Ba da, si ce-are una cu alta?
- Pai invitatia a fost facuta pe chat …
- Care eu am ramas cam pe ganduri, cu gura cascata si la discretia colegului de tigara, mult mai muschiulos ca mine.
- Da-l dracu de internet, a facut el pana la urma, hai sa bem o bere undeva!
- Hai! Am rasuflat eu basma curata, injurand toate coincidentele din lume

Mie mi-a placut poezia asta pana peste poate din cauza ca e scrisa de „doi” care inseamna ca voi primi bere de la doi, sper ca nu „indoita”, ca pe la Timisoara se mai practica obiceiul, la gradina de vara „Cina”. Asta pe vremuri, cand matale, domnule doi, consumai brifcor.
Aia cu apucatul stelelor de coada m-a uns la inima, o faceam si eu, dar nu cu stelele, ci cu mâțele, eu le mai si roteam, ca voiam sa verific forta centifuga, nu stiu daca ai auzit de ea. Functiona intotdeauna, mâțele aveau mereu tendinta sa se indeparteze de mine, abia le prindeam, imi sfasiam hainele prin toti boschetii dupa ele. O pisica mai smechera s-a suit, odata, pe casa si ma privea de acolo cu siretlic. Eu m-am prefacut ca nu-mi pasa. Dar pe ascuns, m-am furisat in pod si i-am tras un pumn la tigla pe care statea de nu s-a vazut, am si spart-o (tigla), pe urma am ascuns-o ca sa nu o vada tata.
La prima ploaie a trebuit sa adunam toate lighenele din casa, ca picura apa din tavan, o nebunie, eu nu stiu de ce. I s-o fi cașunat.
Cu cașunatul asta e cam asa, ca unora li se mai cașuna. Tatei i se cașuna una doua, din te miri ce. Odata i s-a cașunat pe o vecina, a iesit la gard si i-a strigat in soapta:
- Frumoasa laptarie, ai vecino!
Vecina l-a privit pe tata cam chioras si repede l-a luat la rost:
- Dar de restul ce spui?
- De restul vreau sa-ti soptesc la ureche, a analizat tata problema si repede a escaladat gardul unde si-a lasat o soseta si un crac de la pantaloni.
Cand a aterizat pe pamant, tocmai si-a facut si vecinul aparitia. Avea si o sapa in mana, o tinea de coada de lemn, cum se tin sapele.
- Sa traiesti, vecine, m-am suit in visinul asta care-l vezi si am cazut, i-a raspuns tata neintrebat.
Vecinul a cascat ochii mari:
- Da ce cautai in visin, vecine, ca asa pipernicit cum e, nu-i in stare sa tina nici un copil.
- Da nici eu nu stiu ce mi s-a cașunat asa…ramai sanatos, ma grabesc sa nu intarziu de la serviciu…
Cand sa intre in casa, l-a auzit iara pe vecinul:
- Domnule, Duma, vezi ca ti-a ramas un crac de la pantaloni pe gard.
- Lasa-l acolo, a facut tata, eu l-am pus, sa nu sara lumea gardul, sa vada ce-o asteapta daca se incumeta…
- Pai de ce sa sara gardul dintre gradinile noastre? Cine sa-l sara?
La intrebarea asta, tata n-a mai raspuns, ca m-a prins pe mine pandind toata scena de la bun inceput si i s-a cașunat sa-mi traga un picior in fund de nu m-am vazut
- Ce faci aici, banditule?
- Mi-a dat vecinul doi lei ca sa stau la panda.
- Cum adica?
- A zis ca sa o pandesc pe vecina cand iese in gradina si sa-i spun daca incearca sa sara cineva gardul la ea…
- De aia a rasarit vecinul ca din senin, a inteles tata pe loc, ca tata era cam destept. L-ai chemat tu!
- Pai daca m-a platit…
Mai bine nu-i spuneam tatei tarasenia, ca ce-a urmat pe urma, e de domeniul “horror”

Domnule Calimero,
dupa ce ca-mi ceri comentariul in avans de bere, mi-l mai ceri si in avans de text. Asa e cand intinzi un deget.
Oricum, am sa fac o rectificare pentru a evita exploatarea. Nu accept decat o comanda pe zi. Incep cu tine cand predai podoaba de text anticipata. Te-am marcat pentru ziua 1 Decembrie.
Vezi ca beau Guinness!!

Am scris si eu un catren, eu cred ca rimeaza dar nu stiu daca e la subiect, ca la subiect trebuie predicat si eu nu prea stiu sa predic.

Vreau sa fiu inventator
Sa descopar un motor
Sa duc mandra la izvor
Sa ma bucur pana mor

Am sa trec din cand in cand pe aici sa-mi citesc catrenul, ca tare-mi place sa rad ca sa creada lumea ca am simtul umorului dezvoltat.
Domnule ebiceanu, si la mine e aproape ora 5 peme, precis ca undeva iar e miezul noptii.

Eu m-am gandit sa inchei polemica asta, fiindca am un anunt important de facut:
comentez orice text in schimbul unei sticle de bere! (accept si la haba sau cana de aluminiu)
Comentariile sunt la cerere. Constructive, destructive sau demolatoare. Laudatoare, slavitoare, normale si paranormale. Ca ma pricep.
Odata am facut un comentariu la timpul probabil, ca un meteorolg de serviciu de la televizor a spus ca va ninge de Craciun si cand am auzit, pe loc am comentat.
- O sa ninga pe dracu! De unde atata noroc?
Si n-a nins, asa ca mi-am facut singur cadou o bere.
Altadata m-a intrebat o profesoara sa comentez libertatea.
- Libertatea e sa te supui legilor.
- Adica ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca daca nu te supui legilor, adio libertate!
- Insinuezi ca regulile sociale restrange libertatea individuala?
- Eu nu stiu daca insinuez sau nu, dar ma doare nasul ceva de speriat
Ultimul comentariu l-am avut cu seful meu cand m-a dat afara. El a zis asa:
- Esti dat afara!
- Ba sunt dat afara! am comentat eu ca sa nu-i dau ultimul cuvant.
- Asta am spus si eu
- Ba da!
Fiindca pe langa libertate, omul mai are si drepturi. Iar eu mi-am exercitat dreptul de a fi dat afara. Faptul ca drepturile noastre coincid uneori cu dorintele sefilor, nu trebuie sa ne sperie. Dimpotriva. Mai bine lasi istoria se sa invarta cum am lasat-o eu si iacata-l pe seful meu ca-mi cere o cafea, ca acum lucram intr-o cafenea. Asa ca eu l-am servit cu o cafea pe fostul meu sef dupa ce am scuipat odata gros in ea (dreptul de a scuipa in cafea!). Dupa un timp, fostul meu sef s-a intors sa mai cumpere o cafea.
- Dar sa fie la fel de buna ca si cea de acum doua zile!
- Ba o sa fie! Am comentat eu.
- Pai asta am cerut si eu.
- Ba dumneata ai cerut!
Atunci seful meu s-a uitat mai bine la mine si m-a recunoscut
- Tu esti DoDu-le?
- Ba eu, sunt, am comentat si i-am scuipat gros in cafea. Domnul e servit...Aceeasi reteta de data trecuta...
Care fostul meu sef a dat in icter pe loc iar eu m-am prezentat la judecata unde am pledat vinovat si am cerut clementa, fiind la prima abatere de exercitarea dreptului de a scuipa gros in cafeaua sefului.
Desi am auzit ca se practica extensiv.
Dar sa nu uit, anuntul cu berea e pe bune.

Domnule Dorun,
eu te rog imperativ sa-mi trimiti una bucata poza cu matale sau cu umbra matale, ca-ti lipseste din albul prietenarilor mei. Si nu vreau sa te scot pe motive provocatoare, ca mie mi-a placut poezia matale de azi din cauza de intretinere a datoriilor. Si eu imi intretin datoriile, ca e bine sa ai datorii, altfel banca nu te mai crediteaza si ajungi la mila ingerilor.
Aici daca nu esti dator, nu ai credit, lucru pe care Ceausescu nu l-a inteles, ca nu-si facea temele de casa. El a platit toate datoriile dar a pierdut creditul si a saracit poporul. Acum suflam in degete si scotocim buzunarele dupa intretineri.
Cu intunericul e in felul urmator. Ca asa am vazut eu prin panzele marilor maestrii. Ca daca nu folosesti contrast, nu vezi nimic. Daca pictezi o floare luminoasa intr-o vaza luminoasa pe un fond luminos, se cheama ca ai o viziune intunecoasa si mai bine lasi panza goala si inundata de lumina.
De aceea eu spun, cine are chelie luminoasa (ca mine) sa-si lase contrast sub nas si sub barbie.
Eu cred ca intunericul are o calitate. Este increat. Ca de aia a creat Dumnezeu lumina, ca avea intuneric suficient si nu stia ce sa faca cu el. Daca nu era intuneric, nu mai facea lumina si ramaneam fara niciuna nici alta.
Asa ca eu cand stau pe intuneric, mi se nazareste ca asist la nebuloasa lume increata, iar cand aprind becul, ma trezesc in zorii creatiei si incep sa chinui tastatura asta cu un singur deget, ca majoritatea de pe aici.
Despre ingeri n-am nici o parere. Decat una singura. Ca poate ei nu duc grija zilei lor de maine, dar o duc pe a matale. Ca ingerul tau pazitor sufera indoit de ce ti se intampla. Ca si un parinte. Eu imi amintesc odata, pe vremurile presedintelui care ne-a scapat de datorii, prin ‘89, cand nu gaseai nici un fel de ciocolata prin magazine. Eu imi amintesc de copilul meu jucandu-se in fata blocului si un alt copil manca ciocolata de contrabanda si le facea pofta celorlalti. Eu aveam un baiat de 4 ani. Si nu ma saturam sa-l privesc de la fereastra, ca era tare frumos baiatul meu, ca semana cu maica-sa, cea mai frumoasa femeie de pe suprafata pamantului. Baiatul i-a spus contrabandistului:
- Si mie mi-a cumparat tata o ciocolata, mai mare ca a ta, dar nu manac afara sa ma laud la alti copii, ca sa le fac pofta! …ma duc sa o mananc chiar acum!
A intrat in casa si mi-a cerut un pahar de apa. Nici pomeneala de ciocolata.N-am ajuns sa umplu paharul, ca l-am scapat jos si s-a prefacut in cioburi iar eu m-am aplecat dupa cioburi, ca am auzit ca aduc noroc, si m-am taiat un pic la un deget. Asa ca am inceput sa plang din cauza de deget. Am cam depasit masura cu plansul ala, ca nu e normal sa plangi atata de la o taietura.
Nu mai stiu ce-am vrut sa spun. Cred ca mi-am luat paltonul si-am iesit in oras cu degetul bandajat sa caut un bisnitar de la care am cumparat o ciocolata de patru ori pretul normal pe care am adus-o baiatului.
- Ce mi-ai adus, tata? m-a intrebat baiatul cu rasuflarea taiata.
- Un pahar cu apa pe care mi l-ai cerut mai devreme.
Si jur pe toata colectia mea de etichete de bere, ca ciocolata aia merita sa o cumpar si daca m-ar fi costat un salariu intreg.
Eu propun sa nu-i judecam prea aspru pe ingerii astia, ca nu se stie prin cate cioburi rascolesc si ei.

Eu cred ca cacofonia asta se admite, iar caderea in cap trebuie scrisa cu majuscule sa vada toata lumea ce-l asteapta daca nu asculta de sultani. Ca tot ce nu e trecut in regulament este admis, asa ca nu mai umblati cu fofarlica ca cacofonia asta se admite la cacofoni. Mie mi-ar fi placut poezia asta tare mult daca era scris titlul cu majuscule, ca minusculele nu le vad din cauza de pisaj cu layout mort.

Eu cred ca textul asta e asa si-asa, pentru ca mi-a placut, dar am uitat cand l-am citit si nici nu-mi dau seama cum am ajuns inapoi la el.
Dar ce am citit pe dedesubtul textului, mama, mama, mi-a cazut toata matreata si nu mai stiu ce sa fac cu restul samponului.
Asta nu indeamna ca n-am si o doleanta.
Intaia doleanta e scrisul asta maruntel din cauza caruia mi-au iesit ochii din orbite. Daca nu ma credeti, uitati-va la poza mea. Si nu radeti, ca o sa ajugeti ca mine, garantez!
A doua doleanta e ca ferestroika asta de comentarii e pusa anapoda, ca sa-mi faca mie in ciuda, adica sa cred ca nu citesc o poezie sau o proza, ci ziarul.
A treia doleanta a mea am uitat-o.
A patra doleanta a mea e ca nu stiu cine e fata asta Stefana Daos, ca eu cred ca-mi place de ea.
A cincea doleanta: pe invataoarea mea o chema Bobleanta.
A sasea doleanta e in felul urmator: pagina asta nu numai ca si-a schimbat numele frumos intr-unul urat dar pare spoita cu var si c... de muste. Imi cer iertare pentru muste.
Ultima doleanta n-are importanta. Daca mai visez ceva vin sa va mai povestesc. La noi e cald, acum trei zile au fost 25C si m-am dus la pescuit. Am pierdut toate carligele, plutele, plumbii si ce-am mai avut, ca mi-a cazut lada in apa, a venit valul si mi-a luat-o. Salut scule, ca mi-a ramas batul si bobina asa ca m-am intors acasa si nevasta m-a intrebat:
- Ai prins un peste?
- Am prins.
- Si unde e?
- Pai nu azi, altadata...
- De aia te-am lasat eu sa pui mana unde nu trebuie, ai zis ca prinzi un peste daca te las.
- Am prins, dar era prea mare asa ca mi-a infascat lada cu scule si m-a si injurat de mama.
- Eu n-am mai auzit asa ceva, ce peste a fost?
- Un peste injuracios.
Azi a plouat ca la mocani toata ziua si am stat in casa ca mi-am facut provizii de bere semnificative si-am tot buzarit calculatorul sa vad noul site de poezie.ro care m-a dezumflat pe loc.
Mie mi-au mai ramas niste doleante, dar nu le spun, astept sa dispara de la sine. Pe urma mai vad eu.

Domnule Ioanid,

am fost si eu mascat aseara in alien si-am batut la usi si ferestre dupa dulciuri, care mie nu-mi plac dulciurile si ziceam tricki-trick, I love you dear, if you offer me a beer, care pana la urma o femeie mi-a facut semn sa intru si m-a pus sa ma decostumez si s-a decostumat si ea pe urma ea m-a pus s-o imbratisez iar eu n-am reusit ca era prea latoasa asa ca am tulit-o pe usa din beci, am escaladat doua garduri si-am alergat ca un apucat cu femeia pe urmele mele, noroc ca plamanii eu erau mai mult langosi si s-a lasat pagubasa ca se uita lumea la ea ca i se vedea.
Eu am salvat hainele dar nu si costumul de alien si nici punga cu dulciuri, da-o-ncolo, bine c-am scapat cu toate componentele intregi, anul viitor nu mai dau pe strada respectiva si nu ma mai imbrac in alien ci in Klingonian ca astia sunt mai tari decat canadiencele grase si horny si care te momesc cu bere dar iti ofera untura ranceda.
Pfui!

Voi va bateti joc de nasul lui Bufnila?
Alelei, voi nu stiti cu ce va jucati ca focul arde si Bufnila va va mananca pe toti ca e un tigru bestial, si-amar de capul si nasurile voastre bagacioase.
Nu stiti ce zgandariti.
Nu stiti ce gunoaie scormoniti, eu atat va avertizez!
Bufnila o sa ia prima naveta de bere din Takla Makan si o sa se repeada pe voi cu sticlele alea si bulgarusi va face ochii cât cepuțele, va toaca marunt marunt si va inghite cat ai zice șomoiog de paie. Nici nu vreau sa vizualizez(cred ca asa se spune pe domneste) cand vă va mesteca printre dinti ca are un omuleț in gât ceva de groaza.
Nu stiu cine v-a pus sa va luati de nasul lui Bufnila ca dracu nu doarme ci vegheaza si o sa fie un maăcel in toată regula.
Pfui, pfui, o șterg de-aici cât mai am vreme.

Domnule Adrian,
care eu te citesc de cate ori apari matale cam rar, ce-i drept. Ma dau in vant dupa culture pub. Dupa culture mai ales ca vreau sa ajung intelectual daca se poate cu patalama daca nu atunci macar fara patalama dar macar cu o diploma de inginer sau maistru ori sef de cenaclu.
Imi place si insist sa mentionez ca partea de pub imi place si ea, la mine ce sa mai spun, e natural. De multe ori am intrebat-o pe mama daca sigur (nu cumva?)nu m-a nascut intr-un pub.
- Ce-i ala?
- Un fel de birt dar nu chiar ordinar ca are tejghele lacuite si tabureti de cocotat.
- Nu, nici vorba, te-am nascut in poiata pe cand dadeam la bivoli de mancare.
- Atunci de unde mi setrage partea cu pub-ul?
- De la taica-tau, ce credeai?
- E natural si la el?
- A fost, acum e profesional.
Mai departe, domnule Adrian, am citit pataniile domnului Stanila si din prinosul inimii mele mi-a iesit o efuziune de simpatie cu care am molipsit tot pub-ul din cartier care se chiama pub irlandez dar i se spune Irish din cauza ca pe patron il chiama Murphy.
Le-am povestit la toti betivanii locali, cam numerosi, despre domnul Stanila si am cazut de acord sa bem pentru el induiosati, ca nu mai aveam motive de baut si fara motive arzi gazul de pomana pana te da patronul pub-ului afara daca nu faci consumatie. Si atunci ramas bun fericire.
Fiindca eu despre fericire ma exprim in felul urmator: fericirea nu vine singura la tine ca-i smecheroasa rau, trebuie sa o ademenesti. Daca ii arati pub-ul, vine repede si te cuprinde din toate partile. Daca o ademenesti cu o femeie fericirea te cuprinde dar cu conditii pe care trebuie sa le indeplinesti dupa ce te vitaminizezi sau dai o fuga pana la pub. Acum am auzit ca sunt si pastilute albastre pe care nu le-am folosit daca nu stiu cum se iau, oral sau prin analizare.
Cu tigari speciale nu m-am fericit (inca!), ce atata graba.
In legatura cu domnul Stanila eu am o solutie (te rog sa i-o transmiti). Sa mearga inapoi la doctorul ala si sa-i ceara sa-i puna patalama de tulburari pisihice si pe urma sa se intoarca inapoi la lucru si sa-i taie urechile directorului. Tot la caini, ca le mananca cainii mai ales daca sunt urechi de director. Si sa-i mai spui domnului Stanila ca nu-i cer nimic pentru solutie.

Eu cred ca in disputa asta care mie mi-a placut, se impune o minte treaza si impartiala care mintea aia eu sunt ca mie imi lipseste logica.
Ca eu niciodata nu citesc poezia cu logica, logica fiind prea tare si poezia poate sa explodeze.
Eu cred ca poezia care are logica nu mai e poezie, ci demonstratie. Iar daca in poezie scrie \"te iubesc\" e o poezie mincinoasa.
Eu am o parere ca poetii se joaca cu sentimentele cititorului caruia ii creeaza o imagine falsa despre el isusi.
Ca daca poetul e gras de nu se poate misca, el scrie asa:

Ma simt ca un bat aruncat, imprastiat
Pe gura unui canal dezarticulat

Iar daca poetul e chior, scrie cam asa:

Te vad rotind in cercuri abisale
Pe gurile invizibilelor de canale

In cazul unui poet nebun, iata:

Stau cu mintea incandescenta treaza
Cand gura ta de canal, albastra, ma frapeaza

Daca ar fi beat, care ar trebui sa fie starea normala a poetului, ar fi asa:

Numai privirile tale furise ma-mbata
Imi simt capul si mintea in canal ambalata

Acum nu mai continuu, cred ca am fost evident de clar, a crede intr-un poet e o greseala radicala din -1, ceea ce se stie ca e imaginara.
Va rog, nu-l mai confundati pe poet cu creatiile sale si nici pe critic mai rau decat ceea ce vede in ele.
Nu spun \"amin\" ca nu vreau sa ma bata Dumnezeu.

Iata ca-mi exersez privirea in atelierele Bufnila 2. Iata ca privesc o imagine 5-10 minute pana adorm cu gura cascata si incep sa sforai in fa minor. Iata omuletul mi se zbenguie voios in gat. Iata ca am uitat personajele pe care le-am vazut in imaginea atielerului. A aparut un negru cu buze groase si nasul turtit, pe urma doua fete care se iubesc. Pe urma iar negrul buzat si iar fetele. Pe urma iar negrul la care am fost atent sa-i remarc toate petele de culoare. De unde pete de culoare daca poza era in alb (ochii si dintii) si negru restul. La fete da, acolo una era brunetica si cealalta roscata. Fetele se iubeau. in atielerele lui Bufnila doi.
Eu nu stiu ce vrea Bufnila asta cu atelierele lui, ca pe mine m-a zapacit rau de cap. Am auzit ca oamenii cand imbatranesc incep sa se prosteasca. Oare careo fi varsta critica exacta, sau depinde de la un atelier la altul? Oare de ce a pierdut Napoleon batalia de la Waterloo? Pai eu de unde sa stiu? Oare de ce subcultura are mai mult success? De ce poezia? De ce eu nu?
Ei, ia mai da-le-ncolo de ateliere

Eu cred ca cea mai buna poezie e poezia din ultima strofa, ca daca asa zice toata lumea, lumea are intotdeauna dreptate pana e prinsa cu ocaua mica. Doar nimeni nu e prost sa umble cu ocaua mare.
Eu am incercat odata cu o oca mai mijlocie, dar am avut mare insucces si m-am lasat mai la urma unde m-am pitulat sa trec neobservat. Ca daca te pitulezi devi indivizibil iar daca nu te pitulezi arati cam gras.
Grasii nu sunt oameni rai, dar slabii sunt prea ai dracului, eu m-am batut odata cu un copil slab si nu puteam sa-l prind ca era iute ca o morisca.
- Ne batem, sau ce, m-am suparat eu pe copilul acela.
- Sau ce?
- Sau fugim ca moristile unul dupa altul?
- Pai nu stiu ce sa spun, a spus copilul acela, ca eu sunt cam a dracului de mi se vad coastele.
- Tu cate coaste mai ai?
- In orice caz, mai multe ca tine.
- Eu mai am 11, ca una mi-a rupt-o tata anul trecut din greseala.
- Oaa, ce ca lumea...facem pace pana mi-arati?
Asa ca am facut pace vreo doua minute, pe urma, cand sa-l prind, ca am vrut sa umblu cu ocaua mica, el a luat-o la fuga inainte de a se termina pacea, ca ocaua lui era si mai mica.
De atunci m-am imprietenit numai cu copii grasi, ca astia nu erau buni la fuga si ramaneau la bataie care bataia e mai importanta decat apa si aerul, ca tata asa a spus, ca de aia am crescut mare ca m-a ultoit el cand trebuia.

Draga domnule Pan,
ortace,
uite ce cred eu. Ca muza ta si-a luat o pauza pe termen lung de te-ai dat la prostioare in 4 versurele. Ca asa am observat eu pe aici, cine nu poate roade osul, mozoleste soriciul catrenului, ravasului si-al epigramei. In care mozolitori ma includ si eu, fireste.
Daca i-ai dat 100 lui CosS(min) ai facut o treaba buna. Ai facut-o din lene si letargie (pacate de moarte) din comoditatea de a nu trebui citit si aprobat, doar cunoastem. Tie ti-ai facut un favor nu autorului saracului, care e un nevinovat pentru ca se afla la varsta nevinovatiei. Bogdan Geana n-a inteles acest lucru si asta i-o reprosez.
Altfel, lucrurile se desfasoare pe fagasuri domoale, ambitiile cresc iar orgoliile mai explodeaza din cand in cand. Tu, Pane, lasa-te de catrene ca in loc de valuri faci bulbuci. Iti multumesc fain pentru nivelul de 10 puncte pe care mi l-ai oferit, iti raman toata viata indatorat. In locul tau l-as indatora si pe Costel, sa vezi atunci petrecere si voiosie.

Lviule,

nu m-am autodefinit cititor perfect, treaba era ca eu aspir intr-acolo, multumesc de intelegere, reciteste pasajul, poezia perfecta era sotia mea.
Privitor la relatia cu literatura, da, aici ai dreptate, nu numai ca sunt un critic imperfect, dar pe deasupra mai sunt si un cititor de ocazie.Te rog sa ma ierti ca nu ma ridic la niste standarde Himlaiene, e o problema ce tine de subiectivitate si papile gustative. Senzorii literari, in general senzorii artistici, sunt dramuiti la fiecare persoana, iar cel ce le-a impartit a fost un zgarcoman.
In schimb ne-a daruit pe toti cu sensibilitate si posibilitatea de a vibra, ceea ce din punct de vedere al celor din tabara consumatorilor, poate fi suficient.
habar n-am daca e asa, dar poti sa-mi infirmi.
Multam

Nu e sufucient sa pui un titlu ca \"iubirea\".
De altfel, prost inspirat.
Iubirea poate fi multe, mai putin o insiruire anosta de lucruri luate la intamplare. Noima trebuie luata sub observatie.
Nu poti tranti un lighean de cuvinte sub \"iubire\" si sa pretinzi ca o simti, sau si mai grav, ca o transpui poetic.
Apoi sa vi cu o replica penibila, ce s-ar vrea epigrama, dar nu e (nici macar penumbra ei)
Bataia de joc e evidenta.
Poezia sucomba sub mormanele de gunoaie, produse al societatii de consum. Cauta margaritarul sub muntele de steril.
Nu, nu sunt trist. Pur si simplu debusolat. Caci nordul poeziei se subtiaza.

Eu cunosc consoane si mai ales silabe care au un sunet inconfundabil cand suna din coada.
Dumnezeu si ateu nu sunt rime, ci antirime, se exclud una pe cealalta si-apoi, Ta, Sau, El, Tau, exclude prin definitie notiunea de ateu.
Ori esti ateu, ori diletant. In acest caz diletant.
\"să-mi tulbure liniștea gliei\" iata un vers, ca mai toate celelate, cu o exprimare posaca, tampitica, ca mai toate celelate versuri ce bantuie un pseudopoet ce se baga singur in seama.
De ce considera unii ca pe un site deschis tuturor ineptiilor si aberatiilor poetice mai exista loc de inca un esantion, e greu de inteles.
Ciornele stau in sertare sau la cosul de gunoi, in nici un caz in atentia unui cititor de poezie.