mitologicale

Amical, si de incurajare, ca nu se stie cat de curand scriu o poezie proasta.
Asa ca, Liviu, te-am analizat la sange, nu m-am oprit numai la opintelile de ritm din versul doi:

De cand astept momentul mitic
Pe-al nostru critic sa il critic.
Rimeaza ele-ncrucisate
Nu ies la semn de-s numarate,
Ca versul doi e lung ca Farul
In caz ca numar si portarul,
Unu si trei sunt Steaua chioara,
Dupa ce-au dat vreo doi afara,
Si cautand poanta la patru
Dau de Rapidu\' fara Bratu.

Calimero

domnule, ca-s imperfect
cand imi zici eu nu m-atat
ca fiind om de intelect
mata critici, nu faci... scart.

p.s. in loc te scart era cat pe ce sa folosesc alt cuvant cu miros mult mai dusmanos dar m-am gandit ca noi suntem oameni seriosi care numai din necesitatea impusa de un excesiv consum de iahnie ne putem permite astfel de iesiri.

Din motive de \"ce-mi\" cum am citit in loc de \" ce imi\", numaratoarea mea a fost gresita. Rectific, dar las poezioara cum a iesit.

Calimero

Eu cred ca in disputa asta care mie mi-a placut, se impune o minte treaza si impartiala care mintea aia eu sunt ca mie imi lipseste logica.
Ca eu niciodata nu citesc poezia cu logica, logica fiind prea tare si poezia poate sa explodeze.
Eu cred ca poezia care are logica nu mai e poezie, ci demonstratie. Iar daca in poezie scrie \"te iubesc\" e o poezie mincinoasa.
Eu am o parere ca poetii se joaca cu sentimentele cititorului caruia ii creeaza o imagine falsa despre el isusi.
Ca daca poetul e gras de nu se poate misca, el scrie asa:

Ma simt ca un bat aruncat, imprastiat
Pe gura unui canal dezarticulat

Iar daca poetul e chior, scrie cam asa:

Te vad rotind in cercuri abisale
Pe gurile invizibilelor de canale

In cazul unui poet nebun, iata:

Stau cu mintea incandescenta treaza
Cand gura ta de canal, albastra, ma frapeaza

Daca ar fi beat, care ar trebui sa fie starea normala a poetului, ar fi asa:

Numai privirile tale furise ma-mbata
Imi simt capul si mintea in canal ambalata

Acum nu mai continuu, cred ca am fost evident de clar, a crede intr-un poet e o greseala radicala din -1, ceea ce se stie ca e imaginara.
Va rog, nu-l mai confundati pe poet cu creatiile sale si nici pe critic mai rau decat ceea ce vede in ele.
Nu spun \"amin\" ca nu vreau sa ma bata Dumnezeu.

Nu prea obisnuiesc sa aduc multumiri, din vanitate. De data asta, debutand ca epigramist, si cu orgoliul molcom, sunt de-a dreptul flatat de vizite. Toate raspunsurile imi placura, mai cu seama cel al lui Gica Hagi. Pardon, Cosmin Contra. O fi fost cel al lui Calimero, de fapt? Ori cele cateva pase de la Dodu? Sau forta Mitica?