Eseuri
culture pub
fericirea este un concept vag
4 min lectură·
Mediu
Cu câteva luni în urmă, niște institute de cercertări cu ștaif - bani, interes academic, ș.c.l. – au făcut un studiu de pomină, care va să zică!: cum șade omenirea la FERICIRE.
Ei bine, americanii sunt cam pe locul al treizecilea, nigerienii sunt primii la fericire, norvegienii pe locul al doilea, iar noi suntem în ultimul hal de fericire.
După ce am citit studiul ăsta, eu am rămas mască, bouche bee, estrefatto, stoned, ș.a.m.d. Asta până ieri, pentru că ieri am găsit povestea de mai jos:
“La un control medical acesta (vezi mai jos cum îl cheamă – n.n.!) a constat că este bolnav de discopatie lombară (și eu sufăr de chestia asta, însă mi s-a spus, cu obstinație, că voi trăi mult și bine), ceea ce însemnă că poate munci dar fără a face efort deosebit. Cum el era angajat pe postul de turnător, a fost nevoit să ceară conducerii o altă slujbă, potrivită cu boala sa. De aici practic au început toate necazurile sale.
‘În 2001 deoarece nu am negociat contractul colectiv de muncă și deoarece eram bolnav am fost concediat cu articolul 130 litera «e» din vechiul cod al muncii. Aceasta însemna că nu mai corespund postului. I-am dat în judecată, am câștigat și am fost reangajat în octombrie’, și-a început povestea Stănilă.
La zece zile de la reangajare a fost mutat de la secția turnătorie la biroul administrativ. În prima zi a fost pus să măture curtea și să întrețină spațiile administrative ale fabricii ieșene. ‘A doua zi m-a chemat secretara. Când am ajuns la ea mi-a spus să mă duc la secția croitorie și să iau de acolo un foarfece, după care să mă întorc la director. Când am intrat la conducere, șeful mi-a spus să merg de acum și să tai frunze. Am crezut că este o glumă și am mers la șeful meu direct să îl întreb ce să fac. Acesta mi-a spus că dacă aceasta este hotărârea directorului asta trebuie să fac’, și-a amintit singurul ieșean angajat pe postul de \"tăietor de frunze la câini\". ‘M-a trimis să tai frunze în cabinetul medical\"
În prima zi de muncă pe noul \"post\" a făcut rost de doi saci după care a mers în holul clădirii administrative și a tăiat toată ziua patru frunze de ficus pe care i le-a adus femeia de serviciu. În zilele următoare a adus frunze din plopii din fața întreprinderii pe care, ca și în prima zi, s-a simțit nevoit să le taie, după care le-a aruncat. ‘După o săptămână m-a văzut directorul în holul clădirii administrative și m-a întrebat ce fac. Eu i-am răspuns că tai frunze. Atunci s-a enervat brusc, a început să facă fețe, fețe și m-a trimis să tai frunze în cabinetul medical. Când m-a văzut doctorița s-a enervat foarte tare. Văzând însă că nu plec de acolo a mers la director și a stat de vorbă cu el, dar nu stiu ce au vorbit. Când s-a întors mi-a zis că nu pot să stau acolo și mi-a dat o trimitere la Socola să fac un control medical’, susține Stănilă.
…
Conform actului medical, semnat de doctorul Mihai Tetraru, Ion Stănilă nu suferă de tulburări psihice. Directoul unității ieșene nu neagă faptul că salariatul său a tăiat frunza la câini ….”
Eu sunt reprezentantul celui mai nefericit popor, nu pentru că așa au descoperit eminenții cercetători, ci pentru că am avut nefericirea să “referendez” de trei ori în viața mea așa ceva: CONSTITUÞIA.
Pentru acest motiv eu nu sunt sărac cu duhul, deci nu sunt fericit așa cum ar fi să fie săracilor cu duhul ursit – și mi se fâlfâie de ursita lor!.
Sunt fericit pentu toți cei care “vor” să moară cu constituția lor legată de gât.
18. 10. 2003
Ei bine, americanii sunt cam pe locul al treizecilea, nigerienii sunt primii la fericire, norvegienii pe locul al doilea, iar noi suntem în ultimul hal de fericire.
După ce am citit studiul ăsta, eu am rămas mască, bouche bee, estrefatto, stoned, ș.a.m.d. Asta până ieri, pentru că ieri am găsit povestea de mai jos:
“La un control medical acesta (vezi mai jos cum îl cheamă – n.n.!) a constat că este bolnav de discopatie lombară (și eu sufăr de chestia asta, însă mi s-a spus, cu obstinație, că voi trăi mult și bine), ceea ce însemnă că poate munci dar fără a face efort deosebit. Cum el era angajat pe postul de turnător, a fost nevoit să ceară conducerii o altă slujbă, potrivită cu boala sa. De aici practic au început toate necazurile sale.
‘În 2001 deoarece nu am negociat contractul colectiv de muncă și deoarece eram bolnav am fost concediat cu articolul 130 litera «e» din vechiul cod al muncii. Aceasta însemna că nu mai corespund postului. I-am dat în judecată, am câștigat și am fost reangajat în octombrie’, și-a început povestea Stănilă.
La zece zile de la reangajare a fost mutat de la secția turnătorie la biroul administrativ. În prima zi a fost pus să măture curtea și să întrețină spațiile administrative ale fabricii ieșene. ‘A doua zi m-a chemat secretara. Când am ajuns la ea mi-a spus să mă duc la secția croitorie și să iau de acolo un foarfece, după care să mă întorc la director. Când am intrat la conducere, șeful mi-a spus să merg de acum și să tai frunze. Am crezut că este o glumă și am mers la șeful meu direct să îl întreb ce să fac. Acesta mi-a spus că dacă aceasta este hotărârea directorului asta trebuie să fac’, și-a amintit singurul ieșean angajat pe postul de \"tăietor de frunze la câini\". ‘M-a trimis să tai frunze în cabinetul medical\"
În prima zi de muncă pe noul \"post\" a făcut rost de doi saci după care a mers în holul clădirii administrative și a tăiat toată ziua patru frunze de ficus pe care i le-a adus femeia de serviciu. În zilele următoare a adus frunze din plopii din fața întreprinderii pe care, ca și în prima zi, s-a simțit nevoit să le taie, după care le-a aruncat. ‘După o săptămână m-a văzut directorul în holul clădirii administrative și m-a întrebat ce fac. Eu i-am răspuns că tai frunze. Atunci s-a enervat brusc, a început să facă fețe, fețe și m-a trimis să tai frunze în cabinetul medical. Când m-a văzut doctorița s-a enervat foarte tare. Văzând însă că nu plec de acolo a mers la director și a stat de vorbă cu el, dar nu stiu ce au vorbit. Când s-a întors mi-a zis că nu pot să stau acolo și mi-a dat o trimitere la Socola să fac un control medical’, susține Stănilă.
…
Conform actului medical, semnat de doctorul Mihai Tetraru, Ion Stănilă nu suferă de tulburări psihice. Directoul unității ieșene nu neagă faptul că salariatul său a tăiat frunza la câini ….”
Eu sunt reprezentantul celui mai nefericit popor, nu pentru că așa au descoperit eminenții cercetători, ci pentru că am avut nefericirea să “referendez” de trei ori în viața mea așa ceva: CONSTITUÞIA.
Pentru acest motiv eu nu sunt sărac cu duhul, deci nu sunt fericit așa cum ar fi să fie săracilor cu duhul ursit – și mi se fâlfâie de ursita lor!.
Sunt fericit pentu toți cei care “vor” să moară cu constituția lor legată de gât.
18. 10. 2003
076.622
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Firica
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 627
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Firica. “culture pub.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/eseu/53443/culture-pubComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHsper sa nu te superi ca am adus si anuntul de eveniment langa articolul tau.
erau amandoua subiecte actuale, si nu vroiam sa renunt la anuntul de eveniment inca, asa ca am facut o mica modificare care sper sa fie de bun augur.
erau amandoua subiecte actuale, si nu vroiam sa renunt la anuntul de eveniment inca, asa ca am facut o mica modificare care sper sa fie de bun augur.
0
AFPăi de ce să mă supăr?
E osmoză? E!
Pe mine mă supără absurdul ionescian. E liniar. Previzibil. Didactic. Cu Stănilă e alceva. E o feerie.â
Ei, Anca, am votat. Paradoxistic!
E osmoză? E!
Pe mine mă supără absurdul ionescian. E liniar. Previzibil. Didactic. Cu Stănilă e alceva. E o feerie.â
Ei, Anca, am votat. Paradoxistic!
0
DDDomnule Adrian,
care eu te citesc de cate ori apari matale cam rar, ce-i drept. Ma dau in vant dupa culture pub. Dupa culture mai ales ca vreau sa ajung intelectual daca se poate cu patalama daca nu atunci macar fara patalama dar macar cu o diploma de inginer sau maistru ori sef de cenaclu.
Imi place si insist sa mentionez ca partea de pub imi place si ea, la mine ce sa mai spun, e natural. De multe ori am intrebat-o pe mama daca sigur (nu cumva?)nu m-a nascut intr-un pub.
- Ce-i ala?
- Un fel de birt dar nu chiar ordinar ca are tejghele lacuite si tabureti de cocotat.
- Nu, nici vorba, te-am nascut in poiata pe cand dadeam la bivoli de mancare.
- Atunci de unde mi setrage partea cu pub-ul?
- De la taica-tau, ce credeai?
- E natural si la el?
- A fost, acum e profesional.
Mai departe, domnule Adrian, am citit pataniile domnului Stanila si din prinosul inimii mele mi-a iesit o efuziune de simpatie cu care am molipsit tot pub-ul din cartier care se chiama pub irlandez dar i se spune Irish din cauza ca pe patron il chiama Murphy.
Le-am povestit la toti betivanii locali, cam numerosi, despre domnul Stanila si am cazut de acord sa bem pentru el induiosati, ca nu mai aveam motive de baut si fara motive arzi gazul de pomana pana te da patronul pub-ului afara daca nu faci consumatie. Si atunci ramas bun fericire.
Fiindca eu despre fericire ma exprim in felul urmator: fericirea nu vine singura la tine ca-i smecheroasa rau, trebuie sa o ademenesti. Daca ii arati pub-ul, vine repede si te cuprinde din toate partile. Daca o ademenesti cu o femeie fericirea te cuprinde dar cu conditii pe care trebuie sa le indeplinesti dupa ce te vitaminizezi sau dai o fuga pana la pub. Acum am auzit ca sunt si pastilute albastre pe care nu le-am folosit daca nu stiu cum se iau, oral sau prin analizare.
Cu tigari speciale nu m-am fericit (inca!), ce atata graba.
In legatura cu domnul Stanila eu am o solutie (te rog sa i-o transmiti). Sa mearga inapoi la doctorul ala si sa-i ceara sa-i puna patalama de tulburari pisihice si pe urma sa se intoarca inapoi la lucru si sa-i taie urechile directorului. Tot la caini, ca le mananca cainii mai ales daca sunt urechi de director. Si sa-i mai spui domnului Stanila ca nu-i cer nimic pentru solutie.
care eu te citesc de cate ori apari matale cam rar, ce-i drept. Ma dau in vant dupa culture pub. Dupa culture mai ales ca vreau sa ajung intelectual daca se poate cu patalama daca nu atunci macar fara patalama dar macar cu o diploma de inginer sau maistru ori sef de cenaclu.
Imi place si insist sa mentionez ca partea de pub imi place si ea, la mine ce sa mai spun, e natural. De multe ori am intrebat-o pe mama daca sigur (nu cumva?)nu m-a nascut intr-un pub.
- Ce-i ala?
- Un fel de birt dar nu chiar ordinar ca are tejghele lacuite si tabureti de cocotat.
- Nu, nici vorba, te-am nascut in poiata pe cand dadeam la bivoli de mancare.
- Atunci de unde mi setrage partea cu pub-ul?
- De la taica-tau, ce credeai?
- E natural si la el?
- A fost, acum e profesional.
Mai departe, domnule Adrian, am citit pataniile domnului Stanila si din prinosul inimii mele mi-a iesit o efuziune de simpatie cu care am molipsit tot pub-ul din cartier care se chiama pub irlandez dar i se spune Irish din cauza ca pe patron il chiama Murphy.
Le-am povestit la toti betivanii locali, cam numerosi, despre domnul Stanila si am cazut de acord sa bem pentru el induiosati, ca nu mai aveam motive de baut si fara motive arzi gazul de pomana pana te da patronul pub-ului afara daca nu faci consumatie. Si atunci ramas bun fericire.
Fiindca eu despre fericire ma exprim in felul urmator: fericirea nu vine singura la tine ca-i smecheroasa rau, trebuie sa o ademenesti. Daca ii arati pub-ul, vine repede si te cuprinde din toate partile. Daca o ademenesti cu o femeie fericirea te cuprinde dar cu conditii pe care trebuie sa le indeplinesti dupa ce te vitaminizezi sau dai o fuga pana la pub. Acum am auzit ca sunt si pastilute albastre pe care nu le-am folosit daca nu stiu cum se iau, oral sau prin analizare.
Cu tigari speciale nu m-am fericit (inca!), ce atata graba.
In legatura cu domnul Stanila eu am o solutie (te rog sa i-o transmiti). Sa mearga inapoi la doctorul ala si sa-i ceara sa-i puna patalama de tulburari pisihice si pe urma sa se intoarca inapoi la lucru si sa-i taie urechile directorului. Tot la caini, ca le mananca cainii mai ales daca sunt urechi de director. Si sa-i mai spui domnului Stanila ca nu-i cer nimic pentru solutie.
0
TNCred că trebuie să facem schimburi de experiență cu nigerienii ăștia, să vedem la fața locului ce și cum. Un prieten care s-a exilat la NY, îmi spunea că după atîta nefericire trăită în țară nu se poate acomoda cu fericirea americanilor. Măi, să fie! Acest Stănilă, descoperit de tine, ar trebui anunțat și paradoxistului Smarandache. Sînt sigur că l-ar înțelege și s-ar împrieteni!
0
OINu stiu daca poate fi facut (practic vorbind) un studiu legat de fericire. Este un sentiment atat de abstract si de inaccesibil noua incat nu cred ca poate exista vreun termen de comparatie sau vreo unitate de masura. Din acest punct de vedere, toti suntem la fel de nefericiti.
0
TNAdrian, revin la comentariul meu.
Cred că virgula pusă după NY sună ca dracu`, vorba lu` dom` Pedro.
Îmi fac mea culpa.
Cred că virgula pusă după NY sună ca dracu`, vorba lu` dom` Pedro.
Îmi fac mea culpa.
0
Dar oare fericirea exista ? Precum spui, e un concept vag. Eu as spune ca e atat de vaga incat nici ultimul hal nu ar reusi sa o defineasca.
Schimbarea Constitutiei nu cred sa fie cauza nefericirii Adrian.
Saracilor cu duhul, oricum le-ar fi fost ursit, tot nefericiti raman.
De aceea tu nu esti sarac cu duhul, iar fericirea ta are o alta unitate de masura ce poate depasi \"nefericirea sa referendezi de trei ori în viata ta asa ceva \".
Pai nu ? Pai da.
Stau si ma intreb pe 18 Oct sa le dau un vot contra acelora ce vor sa moara cu constitutia lor legata de gat ? Ma intreb daca votul meu ar contribui cumva la acel ultim hal de care vorbeai...
Anca Veronica Anghel