Nada*

un poem bun cu deschidere largă și bine aleasă starea de tentație, seducție dintre alte înnădituri de stări. prin cursivitate și modul de exprimare poemul împlinește, mulțumește și acaparează

\"și să stai pe marginea lunii
îndreptându-ți tălpile
spre mine
în timp ce-mi cădeau
atâtea zăpezi
sub piele\"

citit cu plăcere
domnule mahmoud,
stimă și considerație,
cititor matinal
teodor dume,

Un micropoem perfect de la un capăt la celălalt, nu mai rămâne de discutat decât miza lui, mesajul închis în sâmburele tare al îndoielii, credinței. Există o simbolistică oarecum îndrumătoare dar și o părăsire în mijlocul înțelesului, unde sunt umbrele mai adânci. Între atâtea gângăveli care apar prin paginile unor autori, aici este onorată cum se cuvine limba românească.
Cu mulțumiri subânțelese și sincere felicitări,
Don Bazil

ce poate fi mai mare onoare pentru un poet decat faptul ca onoreaza limba in care scrie mai ales cand nu este limba sa materna.
cuvintele dumneavoastra asternute pe pagina mea astazi valoreaza cat un pumn de stele, ma bucur ca ma cititi si va multumesc pentru apreciere.
cu stima

Djamal ca te citesc pe oriunde apari

Manolescu Gorun, si eu sunt incantat cand am un cititor de talia ta. multumesc mult
teodor Dume multumesc de citire si petru apreciere.
cu stima

Imagine superbă. Dar tălpile acelea sînt în curînd mari, iar undița devine năvod. Imaginea de pe lună pare o reclamă la ceva vechi. Modernizează înțelepciunea trecutului.

iti multumesc de trecere si pentru apreciere, ma bucur ca ti-a placut.
numai bine

Câtă filozofie generează poetizarea unei imagini...

iti multumesc de trecere si pentru imaginea.
multa stima

ma bucur ca imaginatia mea v-a facut sa cautati imagini potrivite poemului,
multumesc pentru citire si interes