Hibernare*

Mahmoud, cred ca asta este unul dintre cele mai reusite tecste ale tale. imi place aceasta incoltire amanata, pe langa transferul simtirilor tale in interiorul alesei. in plus, tacerea, nemiscarea, refuzul de a forta orice situatie pana cand ecoul nu se va intoarce la tine da un anume sentiment de purificare, o curatenie a gandului si sentimentului, este calitatea cea mai de pret cand iti expui sentimentele. apoi geamatul din final imi creeaza sentimentul unei asteptari perpetue dar si o anume complicitate, cumva un optimist sfarsit o rasplatire a curajului tau de a-ti refuza orice urma de placere inainte de a fi acceptat. in plus imaginea samburelui, un copac in posibilitate ramas la stadiul de samanta este foarte puternica domina tot poemul, incat cred ca merita a fi evidentiat. daca imi permiti un sfat, as inlocui acel rasfoiesc cu mai simplul foiesc.

Leonard are dreptate, e cel mai reușit text al tău. Acord și eu steluță pentru reușită! Ai renunțat la explicațiile gesturilor, cauzelor etc și ai găsit măsura minimală de exprimare. Felicitări!