În zgomotul haotic al lumii, cuvintele par fără rost. Totuși, există o singură cheie: Dumnezeu. Când totul se risipește, când cifrele și literele își pierd sensul, inima șoptește limpede: „Nu ești
Singurătatea îți vine din trecutul ce nu poate fi iertat?
Din colțuri reci, unde cuvintele nespuse s-au pietrificat?
Din greșeli ce dor mai tare decât orice lipsă?
Din gesturi care nu se mai
Fără frică cerul e lipsit de nori. Într-un soare plin, câțiva porumbei își asumă zborul prin dreptul ferestrei mele, intersectându-se unii cu alții.
Privesc cu invidia condamnatului la ignoranța
Peste noi s-au cronicizat umbrele trecutului. Nu au venit brusc, s-au așezat lent, ca o boală veche care învață trupul să trăiască cu ea. Simbolurile comune, strecurate printre ani, au adus cu ele
DM