Am așteptat mai bine de 20 de minute în fața casei. Se întuneca încet și o umbră a lunii ce de-abia răsărise îmi forma imaginea aruncată pe jos, fără vlagă ... Eram în fața curții. Mi-a zis că vine.
Închide-te în fum, lasă-te prins în cenușă
Prinde ceața din jur și transform-o în iubire
Las-o atunci să te cuprindă în vraja din țigară.
Căldură... muzică... lasă-te atins de
Gură de aer înmulțit
Mă cuprinde cu mâini de sânge
Stă și îmi ucide gândul.
Nu mă mai simt, îmi e bine așa...
Plâng cu gândul la eșec
Și sufăr viitorul
Vreau un prezent al trecutului.
Mâini
M-am gândit că nu ma interesează
Dacă nu mă vrei ...
Voi sta lângă tine și, da, te voi iubi
Cu toată ființa mea
Nu ai cum să mă oprești
Voi sta acolo unde nimeni nu mă aude
Voi fi eu cea care
În viață ne gândim întotdeauna cum putem fi primii, cum putem lua puterea și simpatia tuturor. Ne construim de mici, inconștient, o lume cu dorințe ascunse și planuri inconștiente. Facem totul pentru
Sub o mantie a zâmbetului de gheață
Gândim poate că ploaia chiar există.
Ne închidem într-o frunză veștejită
Care se rupe prea repede...
Ascultăm plânsetul cerului
Și uităm de lacrimile
Clipe de gheață răstoarnă anii de soare,
Care de globuri adună scrumul unor gânduri
Ce se împrăștie pe o zăpadă infinită de glasuri stinse.
Degeaba țipi! Nu te aude nimeni, biet fulg de
Pentru ce trăim? Încet această întrebare se transformă ușor în ceva retoric, ceva care nu așteaptă răspuns. Nu așteaptă răspuns din simplul motiv că acesta nu există. Pentru ce trăim? Unii ar zice că
Vreau să plouă, să mă ardă ploaia
Cu focul ei ascuns.
Vreau ca frigul să îmi deslușească
Secretul căldurii ...
Vreau să mor în flăcările iubirii,
Uitată de lacrimile suferinței.
Vreau să ardă
Trăiesc cu mirosul unei vieți trecute
Și caut cu disperare locul care miroase ca tine,
Fumul de țigară care făcea ca totul să dispară.
Am uitat să trăiesc ... unde a plecat inima?
Alerg după un
pierduta intr-un fum vechi
ce inca mai pluteste,
te privesc...
sau macar incerc,
sa deslusesc priviri
prin ochi inchisi,
pumni stransi,
buze aprinse de lacrimi.
ma ustura timpul,
ma scurge
Îi ocolești pe toți și crezi că îi ai
Cu privirea ta impunătoare
Crezi că toți sunt la picioarele tale.
Ești prea important pentru ceilalți
Viața te-a răsplătit prea mult
Ai ajuns să nu te mai
Adorm uneori zâmbind prostește...
Alunec cu gândul pe gheață
Spre nemurire.
Sper o clipă a unui fulg
Să se oprească, să îmi spună,
Cum e în cer, căci aștept o nouă viață.
Reușesc ușor să trec
Există atâtea moduri de a te transpune în alte lumi, în alte Universuri... unii înnebunesc sub diferite motive... unii trăiesc deja în lumea lor perfectă în care pot zice și pot face orice, nu
Cuvinte de sânge curg prin foaia neștirii.
Albume de poze decupate formează vise.
Înșir cuvinte nespălate pe o foaie albă.
Cutremur de iluzii colorate fură gânduri.
Incolor albastru de miere
Viața minte că trăiește,
Visul minte că se împlinește
Și mintea minte că gândește,
Tu minți că iubești,
Eu mint că urăsc
Și ușor inima minte că mai bate.
Închin paharul minciunii
Care se
Simt cum ploaia mă udă ușor.
Ce moment dulce ... ești aici.
Ce dacă mă udă, e ploaie ... tu ești aici
Nu mi-e frică, nu mi-e frig ... chiar ești aici.
Voi trăi tot timpul ca sclava vocii
Zici că ai nevoie de dragoste ca să respiri?
Îți insuflu aer și începi să tușești.
Îți urmăresc cu mâinile
Un gând ce intră într-o minte bolnavă
De o iubire prea mare.
Îți șoptesc că iubirea nu
Hai să ne jucăm,
Doi fluturi albi, veșnic vii,
Naivi, știm doar un lucru,
Să ne iubim, să zburăm
Unul în jurul altuia.
Noaptea, să adormim sub frunzele
Unui copac din care cresc trandafiri.
E
Privesc prin gaura cheii
Forma visului neîmplinit.
Adorm pe preșul unei uși
Ce duce spre necunoscut
Îmi fac bagajul plin de speranțe
Și mă așez pentru a adormi
Lângă o ușă străină ...
Pentru
Răsfoiesc neatentă viața unui suflet singur. E o carte prăfuită, al cărui titlu e ilizibil. Coperta e roasă de timp. Încerc să descifrez cuprinsul și observ cu mirare că lacrimile ce au căzut pe foi,
Durerea e gri
Și nimeni nu o va vedea roz.
Poate ea însăși te va minți
Cu privire la diferitele ei nuanțe
... de alb și negru ...
Durerea e suferința ce vine
Din jurul nostru.
Și iată cum
Văd lumina în întuneric,
Până la urmă tot întunericul face lumină,
Tot din el se naște lumina.
Așa cum din rău se naște binele
Așa cum din lumină se naște întunericul.
Cum ar fi fără întuneric,
Fum de țigară dansează în lumina unui bec.
Piruete stinse de lumină
Se sparg de ziduri ce păzesc uitarea.
O muzică lipsită de aer
Se înăbușă în feerie de scrum în foc.
Vals aprins de clipe
DR