O imagine a unei compătimirii

Zici că ai nevoie de dragoste ca să respiri? Îți insuflu aer și începi să tușești. Îți urmăresc cu mâinile Un gând ce intră într-o minte bolnavă De o iubire prea mare. Îți șoptesc că iubirea nu se creează dintr-o mână, Trebuie două... Îți șterg o ultimă lacrimă ce pleacă Pe un drum al nemuririi, alunecă Pe un obraz ce ea ți l-a mângâiat atât. Te privesc cu ochii inimii Ce-și dorește să nu mai plângi! Nu va fi, ea nu va fi... Poate o iluzie, un vis negru cu o copertă roz. Doar atât va rămâne, fum și un gând. Te îmbrățișez, dar o ultimă atingere pleacă...