Poezie

Raze de întuneric

1 min lectură·11 noiembrie 2004

Mediu

Văd lumina în întuneric,

Până la urmă tot întunericul face lumină,

Tot din el se naște lumina.

Așa cum din rău se naște binele

Așa cum din lumină se naște întunericul.

Cum ar fi fără întuneric, fără rău?

Din ce ar mai ieși lumina, binele?

Împărțim lumea în necunoscut și cunoscut.

Oricum suntem prea ignoranți pentru a cunoaște tot,

Prea fricoși pentru a cunoaște necunoscutul,

Prea orbi pentru a vedea lumina din întuneric.

Cum ar fi viața în întuneric?

Ar fi o dulce lumină,

Ar fi perfectă, nu am vedea nimic.

Ne-am gândi doar la noi, pentru că doar atât putem simți.

Ne-am gândi la ce atingem

Căci doar atât ne putem imagina.

Ne-am gândi la ce am putea vedea dacă ar fi lumină.

Și iată cum întunericul naște lumina ...

Doar din frica noastră

De a trăi alături de noi înșine ...

Din dorința de a trăi alături de ceilalți,

Alături de rău, deci alături de întuneric ...

001.346

Diana Rizoiu. “Raze de întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-rizoiu/poezie/93900/raze-de-intuneric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.