Și-acum între trecut și viitor,
aleg prezent cu gând de piatră
și inimă de foc.
Ești încă aici,
între ochii mei, mereu,
cu o scânteie din mine...
Treceam nepăsători prin cer,
cu gând la
În lipsa oricaror ocupații
normale
copilul din mine s-a decis
să vorbească.
Târziu cum e, vorbește
mereu,
dar nimeni nu îi ințelege
vorbele...
Vântul se joacă mereu
în păr
și soarele
Există suflete sufocate de nefericire și de tristețe, asupra cărora cea mai mică rază de fericire, de iubire, are efect dumnezeiesc. Sunt ființe atât de moi și de necoapte, încât cu fiecare
Am ales imperfecțiune;
am ales pătrat cu colțuri strâmbe,
colț de cer pătat de nori,
val murdar de nemurire...
Am ales să spăl orele
în raze umbrite de timp
și să înfund cu tăcere
urechile
Am uitat ceva... am uitat să-ți spun
că-n sulfetul ăsta se împletesc
mai multe inimi:
Una care te adoră,
și alta care te strivește;
O inimă care doare,
și-o inimă care cântă;
cu tine,
Și să nu taci,
să-mi zici mereu
măcar câte o literă,
să nu-ți uit glasul.
Să nu-ți întorci privirea,
să-nfingi mereu
din ochii tăi o rază
înspre ființa mea.
Și să nu stai,
să mergi mereu cu
Am început să aud timpul cum trece.
Dar nu peste mine, ca pană acum.
De la o vreme, timpul a început să treacă
PRIN mine.
Lasă niște urme vagi de amintiri,
câteva păreri (de bine și nu
Amprentă fiebinte
pe scoarță de copac
și urme mici de pași
pe drum.
Privesc în urma mea
și totul îmi pare
uitat și îngropat
în iluzii trecute prin timp.
Frunza nu mai e verde,
e neagră
Pe marginea unei stânci,
tristă,
stă așteptarea.
Și timpul nu mai vine,
și lacrima nu mai trece,
și apa din lac e tot mai rece...
Pe marginea unei mări,
râzând,
stă nerăbdarea,
și-i vine
Emoților sunate
în sufletul tău
aud ecoul vechi
în sufletul meu.
Tăcută, merg înainte,
ca și cum n-ai fi
și n-ai fi fost vreodată.
Trec în liniște
și transparență
prin gesturile tale
și
Te-am rătăcit pe undeva prin lume
și-mi vine parcă din ce în ce mai greu
să te gasesc.
Am crezut că te-am lasat, poate, în trecut,
așa că m-am intors sa te caut
- erai de negăsit.
Am
Am prins un miros
(mirosul tău)
între doi nasturi sticlind
de speranță.
Între pernuțele mici
am prins gustul tău,
gustul tău dulce-amărui,
și între cele două frunze
îngălbenite de viață
am
Boala de care sufăr,
(am aflat azi)
e foarte gravă,
poate chiar mortală.
Încerc să mă tratez
de multă vreme:
scriu, citesc, vorbesc,
dar cuvintele cad de pe mine
și mă părăsesc
fără să se
Neștiind cum să moară,
s-a hotărât să trăiască
și neștiind cum să urască,
a început a iubi.
Din lipsă de nefericire,
și-a dat seama că zâmbește,
și zâmbind
s-a îmbolnăvit
de fericire.
Acum
Vorbind cu fumul, mi-a explicat
atât de simplu și banal
că am să mor.
Că am să mă risipesc ca el,
că voi fi una cu cerul,
și una cu vântul,
și cu tine doi.
I-am zis că nu sunt vânt,
și nu
Fum și migdale
și lacrimi,
zâmbet de petale,
cu ochi
și mâini
ce trec
și stau;
cu buze reci
și calde.
Priviri stinse
cu sclipiri
de tăceri
moarte.
Sunet scârțietor
de amintire,
peste
Taci! Taci, îți spun,
și ascultă-ți tăcerile
strecurate prin mine.
Ascultă cum se scurg vorbele tale
prin gura mea
și cum se stinge privirea
din sufletul meu.
Între cele două scaune
din cele două lumi
stau în continuare
în comă.
Mă trezesc din când în cănd
să vă miros,
și să mă uit în oglindă...
să nu uitați că trăiesc încă!
Apoi mă întorc în
Dedublarea aceasta mă chinuie de ceva vreme.
La început, eram una - și-atât.
În timp am devenit doi,
doi - dar cu drepturi egale.
Apoi ai început să mă câștigi, cumva...
Încât la un
Aș fi vrut, poate,
să fiu o portocală.
Rotundă, să mă rostogolesc
prin lume, printre voi.
Să trec neobservată
precum o portocală,
doar mirosul meu dulce
să vă îmbie
să mă priviți.
De coaja
În tăcerile măcinate de gânduri triste și vesele, se ascunde cuvântul încă nerostit, cuvântul cel doar vizualizat. Cuvântul ia amploare, devine mai apoi o propoziție, o idee, un vers, două, o
De ce să nu m-arunc
cu fruntea înspre gânduri
și ochii înspre stele?
Trăind în tihna casei mele,
îmi pare tot mai des
că lumea-i mică, și e grea,
că-i tot mai greu să merg.
Pășesc alene peste
Firimituri mici
din trupul meu
se descompun în flori de mușețel,
mici flori de mușețel,
galbene și mici,
putrede și reci,
flori de putregai.
Flori mici,
căzute din mine,
sufletul
În nevăzutul răsărit
de cuvinte,
cu glasul meu stăteai
în brațe,
așteptându-mă.
Am venit târziu,
e drept.
Nu mai erai acolo,
și glasul mi-l îngropaseși
în mâinile
unui cerșetor.
În priviri
DI