am câteva zgârieturi pe mână
semn că încă îmi place să mă joc
semn că timpul e un ghem
am câteva zgârieturi și-un ghem
îmi șoptesc \"construiește, căci la descompunere te întreci\"
și aș vrea
te-a căutat prin ceruri juvenile
tu ești
fluierând de bine
fluierând de frumos
ajungând dintr-o dată
la capătul zborului
privindu-te în ochi
vezi
curcubeul timpului
sau cea mai lungă
în buzunarele mele încap cercuri întregi de liniște fotografii și instrumente muzicale
niște saci de ajun pe care-i umple creatorul de miniaturi
din creștet până-n talpa gliei
au fost umeri
Vreau iubirea ta, așa cum e:
cu noapte, cu stele, cu lună, cu soare,
cu nori și furtună,
să graviteze lângă a mea;
să orbităm împreună,
uniți de mâini și buze.
guma nu poate șterge gânduri știi
te-am privit în ochi două secunde
părea că nimic nu te uimește
aerul din jur păstra încă o eleganță târzie
modelând poate măreția vieții într-o guașă -
totuși
purtam cravată pe dedesubt
cuvintele se îmbulzeau până la nod
i-am bătut încet la ușă
mai mult cu inima -
mi-era teamă că-mi va răspunde
ajunsesem acolo ca și cum ar fi fost singura
Iar ai făcut ceva de a reapărut soarele!
Þi-ai dezvelit umărul lângă fereastră, oare?
Sau poate simpla ta privire în zare, i-a provocat razele;
Sau poate că-i zâmbești și-ți zâmbește înapoi cu
m-am luat după martori
pe crestele lor nu se întipăresc gropile
îi ciomăgesc de necaz sau când li se năzare
și li se năzare de exemplu la kilogram
că peștele-i mai ieftin decât pâinea
m-am
mamă
din căminul tău zbor farfurii de lut
discuri într-un parc plin cu câini galbeni
fără să te pot îmbuna în vreun fel
voi rămâne între oameni. îi văd
merg cu greble pe umeri
caută în
mă vei găsi urmând aroma florilor de soc
prin grădina cu tulpini retezate de drujbă
prin grădina căzută sub seceră
te-aștept cu ceai
îți voi ghici viitorul în sâmburi de cireșe
amuzându-i pe
știi am naufragiat pe urmele botezului toate înghițiturile de pământ au gust de insulă anonimă și cerul e tot apă deși mai sângerie poate oamenii care și-au vărsat identitățile bolnăvicioase așteptau
poate doar Dumnezeu are timp
să-și privească creația prin rădăcină
a închinat minmunea de la pol la pol
de la răsărit la apus
înfăptuind mișcarea tuturor
atunci balerinele și-au însușit
ridicasem pleoapele în var: peretele îmi refuza privirea. m-am întors - am bălmăjit, și el a crescut în spate. încercam să-mi amintesc versuri visate; mă frământa simpla curiozitate de a ști ce poem
mi-ar fi plăcut să fiu cel care se scufundă
cautând pe după pietre
adâncimile apei în mâl
eram pe pământ ca la 12 ani
îi lăsam să cadă cu grijă
i-am ridicat pe rând
ca și cum nu vroiam să-mi
cafeaua dă în foc după ce ai spălat aragazul
și apa nu mai curge
doar tâmplele umezite
când sentimente rătăcesc în rotațiile pământului
soarele orbește luna
luna doarme cu ochii deschiși
ploaia
lașitatea mi-e pedeapsă ca un brutus. și pentru neînțelegerile viitoare. așa pot să-mi asum tot ce nu spun fără să adaug zahăr cafelei negre după ce am băut-o. spre amin. rămân doar cu pumnalul meu.
Omagiez noaptea pentru că invocă
somnul și relaxarea -
acești detergenți antistres
care spală petele de oboseală
și pe care ziua îi vinde la suprapreț.
Ai zice că ziua și noaptea se spală una
încet încet mă abstractizam în prezența ei
își lua forma energetică de la toți martorii
eu mă simțeam stors și întins pe sârmă
privirea-mi ruginea pe solzii grei din izvoare
îmi părea că
dacă m-aș fi născut într-o noapte lungă terifiantă
zeul meu s-ar fi creat în experiența primelor raze
i-aș fi negat pe aceia care au lăsat întuneric și boală în evoluție
rânduieli de moarte
adesea când obrazul atinge perna o briză
o briză îmi suflă gândul
la înc-o seară în hamac
dacă vrei
sau o noapte plină cu puful nostru
de-o parte și de alta a tropicelor
o mare foarte mare
DM