crucea roșie

știi am naufragiat pe urmele botezului toate înghițiturile de pământ au gust de insulă anonimă și cerul e tot apă deși mai sângerie poate oamenii care și-au vărsat identitățile bolnăvicioase așteptau să li se doneze viață în locul iubirii nepământene există un far ce se alimentează cu celulele mele albe stafia din ceață mă sperie noaptea se face căluș să nu se audă urletul sângele meu ar putea să stingă coșmaruri dimineața respir în balon ca pe altă planetă imobilizat în nisipuri mișcătoare nu înțeleg chemările aș putea fi oricine