pe locul meu

purtam cravată pe dedesubt cuvintele se îmbulzeau până la nod i-am bătut încet la ușă mai mult cu inima - mi-era teamă că-mi va răspunde ajunsesem acolo ca și cum ar fi fost singura ieșire dintr-un labirint în care intrasem hipnotizat îmi venea să fug - viteză am avut întotdeauna chiar fără să fi fost slab mă strângea cravata nodul crescuse cât un măr mușcat dincolo de ușă se auzea un blues în urma mea înfloriseră trandafiri spinoși și-am realizat că sunt desculț doar acolo pe loc puteam să fiu