Daria Darid

dar tu nu vb in acest text de intreg , ci despre o carie pe care avem pretentia de a o numi abject iubire .

apare si o contradictie acolo: \"o jumătate merge la plimbare\" /.../\"cealaltă/
mai puțin inertă..\" . mie imi pare destul de activa si prima jumatate .

si nu, nu poate fi tema de gandire, din moment ce \"jumatatile\" se incheaga pe fundatia unui monument denumit chiar de tine in final . Nepasare .

iubire ciopartita? hmmm..

si eu care speram ca iubirea nu accepta jumatati de masura ... caci si soarele va fi unul emisferic .. cum mai poti lua in brate astfel de ceruri injumatatite, cu sangele siroind pana pe gambe, pana in pasi...[?]

totusi, din punctul meu de vedere, mesajul transmis este un picut ambiguu.. de ce aceasta nevoie de evadare? oare \"jumatatile\" tale sunt de aceiasi poli?

sper sa nu deranjeze acest semn, iti cer sa ma scuzi, sunt putin ravasita acum .

Leonard,
mi-a scapat din vedere acest comentariu, imi cer scuze.
Da, ai dreptate.. si vom mai avea 8,3 minute in plus sa ne bucuram de lumina, dupa ce soarele va obosi sa ne \"insoteasca\" in toate cele...[cat egocentrism, in realitate, pamantul \"se tine\" ca un catelus dupa soare. impropriu spus.]

Nu stiu ce sa zic.. ma bucur ca ti-a placut, eu una nu am fost chiar convinsa ca este ok... dar cum majoritatea textelor mele ma nemultumesc...

dar toate aceste comentarii le iau drept incurajari, motiv pentru care am tinut sa multumesc fiecaruia in parte..

multumesc pentru trecere si pareri, Leonard . Toate cele bune si tie!

Yigru Zeltil,
mie imi place sa citesc acest text in mod grav, apasat... aproape soptit. Asa sporeste intensitatea versului final [zic eu]..
Multumesc pentru urare, asemenea iti doresc !

domnului Catalin Birzanu...

In primul rand, va rog sa ma scuzati, acum am vazut acest ultim comentariu..
Foarte frumos spus, si mai tin sa adaug ca ma bucura sa intalnesc oameni care reusesc sa gaseasca corespondente intre diferitele \"texturi\" ale artei, texturi indepartate in timp si spatiu...
Multumesc pentru trecere si pentru semn .

Domnului Vasile Munteanu ii multumesc pentru un comentariu atat de ingrijit. Ceea ce m-a impresionat/bucurat a fost mai ales faptul ca la un moment dat faceti referire la textele mele, si nu numai cel de fata... pot sa spun ca sunteti printre singurele persoane care au reusit sa vada dincolo de crusta cuvintelor. Si da, resortul cautarilor mele nu se mai sprijina in concret, in viata de zi cu zi, ci imi linistesc apele in acel \"erotic\" de care faceti referire mai sus, erotic ce transcende viul, prezentul, \"cerurile\" mele.
Nu, domnule Munteanu, nu doar un cititor. Un mentor. Multumesc.

Doamna Ioana Matei,
ma bucura foarte mult prezenta dumneavoastra... am pentru dumneavoastra un atasament aparte, poate din cauza faptului ca purtati acelasi nume pe care l-a purtat si cea care s-a lepadat de satana, pentru mine, acum douazeci si... de ani.... sau poate din cauza gandurilor dumneavoastra ce ma fascineaza, inca de cand mi-am creat cont aici..
textul acesta nu este intru totul reusit, insa sper ca a reusit sa transmita ceea ce am dorit sa spuna...
teoretic, nu se poate vorbi de umbre, decat in prezenta luminii... in schimb, le putem inventa, manui... prin trairi.

Va multumesc foarte mult pentru semnele lasate...

Domnului Valentin Cozmescu,

soarele este, in textul meu, numai un dispozitiv pe care il manuiesc astfel incat sa arate cu degetul bucatica mea de viata, nimic altceva. Intr-adevar, fac referire la oameni, dar numai intr-un plan secund, numai ca trepte pentru constientizarea si asumarea adevarului, dezvaluit in ultimul vers .

Va multumesc pentru parere...

Vad,
mi s-a reprosat deseori nestatornicia gandurilor . Intr-adevar, la o prima lectura, pare numai un amalgam de teme, insa titlul strange laolalta toate aceste planuri, aparent fara nicio legatura intre ele. Caci am schitat [ sau cel putin, asta am incercat sa fac] cateva momente-reper din viata Dariei.

Imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, astazi am vazut intamplator acest comentariu.

Va rog sa nu intelegeti gresit, eu am agreat de la bun inceput prezenta dumneavoastra, mentionand cu toata sinceritatea ca m-a bucurat sa aflu de acea scurta confuzie de nume, dandu-mi posibilitatea de a aprecia o colega de pe acest site, ce imi era necunoscuta, pana astazi.
Acum, din moment ce ati desprins foarte natural esenta textului de mai sus si v-a bucurat rasfoirea lui, vin numai sa adaug un zambet si o parere de rau, fiindca ma gandesc ca raspunsul meu anterior a sunat putin ostil.
Eu va multumesc inca o data de trecere si de mentiunile facute.

O zi buna...

Domnul meu,
parerile dumneavoastra au fost un prilej deosebit ca sa aflu de existenta unei distinse doamne, Daria Caza, ale carei poezii le descoper a-mi fi foarte dragi.

Multumesc de trecere.

Ah.. ce greseala. Este vorba de adjectivul posesiv \"tau\". Folosisem initial \"pron personal \"tu\", apoi am modificat [ dar insuficient, din neatentie ], vazand ca in text am folosit de fapt sintagma \"trupul tau\". imi pare rau.

Eugenia,
trebuie sa recunosc ca m-a speriat foarte tare vestea ta. Nu cred ca sunt pregatita, aveam mare incredere in ociul dumneavoastra pentru a sti daca intr-adevar ma indrept undeva sau... sper sa nu dezamagesc.
Leonard,
intotdeauna vorbesc despre Daria in aceste texte, indiferent de forma si numarul pronumelui personal. Dar prefer constructia \"Ne\", deoarece o vad atat ca subiect, cat si ca obiect al fabulei, astfel putandu-ma identifica. Cu ea. Pronumele posesiv \"tau\" apare intr-o comparatie destul de fortata, ipostaza in care nu m-as putea vedea; aici dedublez actorul, mi-e strain, il consemnez ca atare. Cat despre ultima sintagma din text, este o comparatie la comparatie. Asa vad Eu amantele. Ca un parazit. Ele pot destrama familii, pot face un tata de nerecunoscut etc etc...
Roxana,
simt ca daca as renunta la acea comparatie buclucasa, as pierde ceva din text. Daca faci cateva conexiuni, vei deduce intr-un final ca eu insami imi sunt [ intr-o moderata masura ], parazit, din moment ce chintesenta a ceea ce am scris sta in \"ca și cum aș fi blocat undeva în afara vieții mele
nu-mi rămâne decât să privesc pe fereastră
ce s-a mai întâmplat cu mine în ultima vreme.\"
Imi pare rau ca am transpus destul de incalcit mesajul, un adevar irefutabil este faptul ca sunt stangace tare in discutiile cu ceilalti.

O zi debordand a prospetime va doresc...

\"aș scoate 1st of all referințele la El, sunt de-a dreptul penibile - de cele mai multe ori - în poezia de azi.\"

eu nu. si cand fac referire la un El, nu este neaparat vorba de vreun dumnezeu, ci mai mult de nevoia de credinta, un ax dogmatic [care este, pare-se, stearp]. in ultimul timp, imi pare ca rugaciunile sunt un mod uracios de a cersi. imi este rusine sa o mai fac, in schimb, am nevoie de acel dialog. gasesti penibil tu insuti? sau te-ai racordat la ceva venit din exteriorul fiintei tale? te intreb [desi nu ma intereseaza foarte tare ce ai de zis aici], pentru ca asa cum credinta imi pare o coala de xerox, asa si \"tabuul\" de a vorbi despre aceste porniri interioare imi pare un fapt generalizat, mai ales in randul \"intelectualitatii\" rece.
dar parerile sunt impartite,; eu, de exemplu, gasesc penibil de a ne focaliza atentia asupra unor constructii gen \" Eu am f*tut, Eu vreau, Eu ma misc in centrul universului.\"
Textul este unul [prea] dens, pentru ca surprinde mai multe planuri: eu - El - noi.

Multumesc de trecere .

Leonard,
iti multumesc pentru apreciere si incurajari. Da, iti multumesc... cu atat mai mult cu cat realizez acum ca chiar aveam nevoie sa citesc si astfel de cuvinte, avand in vedere faptul ca, in ultimul timp, toate imi par.. sparte uscate!
Referitor la \"cea mai nefericita exprimare din tecst\", nu pot sa adaug decat ca, in lipsa luminii, totul se atrofiaza[asta cel putin in cazul plantelor]... mai intai, isi pierde crudul [verdele] specific.. \"brazda de intuneric\" a vrut cumva sa accentueze greul, sufocantul... cine stie, poate chiar unul altuia ne suntem \"brazda de intuneric\"! daca m-as fi oprit la \"bob de orice incoltit\", as fi retezat una din cauzele pt care, tacit, facem loc intre noi si pentru despartiri...
Iti multumesc de trecere . O zi cat se poate de buna !

Mesajul Luminii? Ioan, imi dai voie sa rad? Da, sa rad cu pofta! Sa rad cu spaima ca n-am sa mai pot zambi vreodata.....Da-mi voie sa plang.
Am folosit un mod voit termenul de \"cuvant\", in detrimentul \"vorbelor\"... citind acest text, vei fi realizat ca gatlejul nu este altceva decat un bilet de sinucigas. Nimic mai mult. Vorbele pot fi spulberate, rastalmacite, ignorate. Cuvintele se imprima, racaie.

Leonard,
cu prima ocazie am sa slefuiesc pe ici pe colo, cat sa nu [mai] fie ofensator de evident. As vrea sa pastrez ideea cu \"emptiness itself\", insa deocamdata am ramas fara trairi, materia bruta pt tot ceea ce obisnuiesc sa transpun aici. Am sa renunt si la seringi, cu timpul [la propriu si la figurat] iar ultimul vers am sa-l elimin cu totul...Cred ca titlul vine cumva sa ateste faptul ca aceste experiente au o circularitate evidenta, de unde si uzitarea excesiva [si predispozitia catre tuse banale].
\"și aceeași tumoră.
diminețile de joi.\"
Ne-am nascut amandoi intr-o dimineata de joi..



multumesc de trecere

Carmen,
semnul initial de la tine m-a facut oarecum sa tresar, pentru ca nu ma asteptam ca cineva sa stie continuarea acelor versuri.. in text, inseram cumva ideea unui Sfarsit al cuplului, un sfarsit mai mult sau mai putin constientizat. In ultima parte a textului, m-am jucat putin de-a dumnezeu, lucrurile din jurul meu, inclusiv un el, capata fortat forma adjectivala, ele vin sa vorbeasca despre mine, si nu despre noi, desi un prima parte am punctat ideea de cuplu.
Albertro,
nu stiu cati iti impartasesc parerea [\"manelele prind putere pe agonia?\"], dar te asigur ca acest umil text nu a avut cu nimic intentia sa aduca vreo atingere acestui site..aglomeratia ciudata de imagini [si inadecvata, conform spuselor tale] vin sa contureze doua planuri : un real banal si al naiba de .. prezent si, evident, lumea mea. Iar acel \"cantecel\" de care vorbesti este de fapt un joc, pe care multi l-au jucat, de-a speranta.
Laurentiu,
iti multumesc pentru sfaturi, am sa incerc sa tin cont de ele .. vin cumva in contradictie cu cele spuse de Carmen, asa ca am sa slefuiesc pe cat posibil incat sa nu mai aiba rezonanta unui plus inutil..
Si iarasi Carmen :),
multumesc pentru interventiile tale, au fost de un real ajutor pentru a incepe ziua cumva zambind.. cat de simplu ar fi daca as putea schimba lucidul cu ludicul...

Va multumesc ...

Călin, mulțumesc pentru indicații, recunosc: am multe de învățat.. nu am ars decât buricele degetelor, fiind într-o confuză stare de nesiguranță: oare eu nu mai reușesc să simt? pe viitor, am să încerc să răman în lumea obiectelor de lângă; astăzi am vrut numai să ne decupez..

mulțumesc pentru sugestii, am să țin cont de ele pe viitor.

Anghel, acest text [caci refuz sa-l consider poezie, am inca varii lacune, eu insami sunt o groapa dezgolita] porneste de la un fapt real, destul de recent.. textul imi este tulburator, caci nu suplineste cu nimic lipsa [acelei fapturi], ci o adanceste... impacare? as vrea sa cred asta..mai degraba renuntare, dar una hranita din neputinta...

iti multumesc pt parere...O zi buna.

Stefan,
am dezvelit peretii, am sters praful si m-am asezat cuminte pe scaun..nu intamplator la fereastra. La prima vedere, acest text, dincolo de atmosfera intima, organica, se vrea o anticamera, o sala de asteptare..inainte sa pasesc in lumea asta prea mare.. deocamdata, aripile au constitutia unui cordon ombilical...dar cu timpul, cine stie..
leonard,
Intr-adevar, obisnuiesc sa vorbesc destul cu mine, insa rareori recurg la cuvinte..

[la multi ani tuturor florilor din familiile voastre!]