Daria Darid

D-le Florian Stoian - Silișteanu,
oameni exista pretutindeni in jurul nostru , insa putini ne lasa sa-i vedem .. n-as putea intelege de ce , poate se tem din vulnerabilitatea asta a deschiderii . oamenii nu sunt pregatiti sa se vada pe sine , cred eu .

multumesc frumos pt trecere , imi cer scuze ca am observat atat de tarziu acest semn al dumneavoastra ...

o zi blanda va doresc ..

D-le Petruț Pârvescu,
asta se intampla cand incoltim din zapada artifiala ... radacinile iau forma asteptarii . presupun ca razboiul este numai o forma de viata , culorile sunt impletite dupa chipul si asemanarea fiecaruia ... intunericul iese ... (mi-ar placea sa ma joc un pic cu cuvintele si sa spun ca intunericul iese.. cu o masura oarecare de detergent) . vad totusi aici o rabufnire a esentei peren de negre, in spatele oricarei iluzii de puf.

multumesc frumos de semn si o zi blanda ...

D-soara Monica Manolachi,
unii oameni incoltesc din pamant rumen si bun , altii din stepe desertice (depinde de starile sufletesti).. am asemuit trezirea (la realitate sau nu) cu incoltirea dintr-un bob de liniste , de ajuns de mare cat sa curate fata de grijile de ieri ..
linistea se asaza pe schelele asteptarii, este martorul nevazut la incoltirea/ rasarirea dariei din zapada artifiala .. de ce zapada artifiala ? imi pare un text optimist, impacat, nici rece nici cald . un mediu provizoriu . un mediu creat , nu neaparat existent . riscurile planeaza deasupra oricarei asumari ...

multumesc frumos pt trecerea dumneavoastra luminoasa ...

D-le Ghetie,
e cumva paradoxal .. daria se desprinde pt a incolti . presupun ca nu exista loc de rataciri atata timp cat exista un cineva pt care merita sa stai locului , chiar daca exista totusi un risc de a te evapora la cea mai mica suflare de vant . (aripile pe care ti le da iubirea sunt deosebit de periculoase , iti poti lua zborul oricand :) , deocamdata e liniste , daria si-a incoltit rabdarea si optimismul in zapada artificiala, nici rece , nici calda . pustiul înverzește pe sub mască...

multumesc frumos pt trecere...
un miez de saptamana bland va doresc ..

D-le Ghetie,
singuratatea e atunci cand ti se spune ca trebuie sa te trezesti si nu intelegi de ce . singuratatea implineste 2 ani de cand doliul se inverzeste pe piele , 2 ani in care soarele asta cancerigen paleste intunericul atat de necesar ... sunt unii oameni pt care doliul se impregneaza pe suflet si oricat ar intelege ei ca tb sa se trezeasca la un moment dat , refuza sa o faca . de ce ? pt ca asta ar insemna uciderea visului , uciderea ultimei farame de \"realitate\" alaturi de persoana iubita . acest text este despre mihaela, o fata pe care am cunoscut-o recent si careia i-au dat lacrimile in trafic , chiar si dupa 2 ani dupa pierderea sotului ei .

am sa incerc sa inlocuiesc martisorul cu altceva . soarele ii este la fel de inutil ca un martisor oarecare . am intrebat-o de ce nu are martisor . mi-a raspuns ca nu mai crede in culori .

multumesc frumos de trecere , imi cer scuze de intarzierea raspunsului meu .

o duminica blanda ...

si eu resimt aceste mici artificii neinspirate precum nisipul intre dinti . am sa mai lucrez pe text , cat e cald ..

multumesc frumos pt semn .. o zi blanda va doresc .

lumea mea incepe si se termina cu umbra lui .

ancora linistii mele firesti de dinainte de furtuna a prins viata pe fundul apelor [ involburate ] ale sortii . nu stiu daca se mai poate vorbi de o forma .. sau doar de daramaturi . certa este doar deschizatura , ruptura .

\"another dream .. another dream is all we are longing for ..\" [http://www.youtube.com/watch?v=v9gGk3IgWAI]

multumesc frumos de trecere,
alex .

mi-am imaginat-o pe Daria ghemuindu-se pe o canapea oarecare . are urechile ciulite , ochii încordați . nu mai e vorba de o trezire întâmplătoare , ci de o veghe continuă , de o luciditate pe care încearcă s-o înșele cu ideea albului . alb pe care ea însăși și l-a pierdut , așa ca o dezvirginare . sau o dată cu dezvirginarea ( albul se risipește în momentul în care deschizi ochii , oricâtă zi ar fi afară ). are toate motivele să fie înspăimântată . absența strigătului ei este indiciul . lipsește riposta . lipsește ea din ea . se refugiază în tot ce găsește la îndemână . în bucățica aia de foaie (strigătul ei de lemn) sau în bucățica aia de zid (strigătul ei de piatră) de care-și mai sprijinea uneori privirea (de fapt în bucățele de orice ce se pot scrie). din aceste colțuri o găsesc eu chircită cu un strigăt clandestin în brațe în loc de pernă . adormită . căci eu nu pot fi în 2 locuri deodată . reușesc cumva să mă smulg din mine ca să mă privesc pe mine în mine . chestia asta se face numai în întuneric , numai în liniște totală . întunericul devine apăsător căci mă las cu toată greutatea privirii mele introspectiv . privirea mea e tot întunericul din încăperea asta asmuțindu-și tăcerea asupra mea .

D-le Gheție,
cred că trebuie să fie o gradualitate în aceste căderi . after all, ceea ce nu te omoară , te întărește . eventual , te petrifică . habar n-am dacă Daria are de ce să se teamă , eu doar vreau s-o obișnuiesc să-și privească-să-și găsească drumul și în întuneric , nu doar la lumina zilei. și da , cred că lipsește starea de veghe a dumnezeului aducătoare de dimineață . deși nu-mi dau seama dacă mai stă în puterea Lui să ne aducă dimineața . sau stă în puterea ochiului nostru de a o privi ca atare . orice există numai în măsura în care credem noi că există (o simplă părere , nu neapărat adevărul) .

D-le Asztalos,
m-a surprins plăcut modul în care mi-aduceți în atenție termeni precum veghe versus visul , vânătorul versus vânatul . înțeleg ... treaba e să le împletești în aceeași fire ..

Veghea nu aduce nimic bun . decât întuneric .

aș vrea să-mi fie clar a cui voce e aceasta . a Dariei , care inițial resimte apăsarea lanțurilor de întuneric , se zvârcolește în neputința ei până-și conștientizează insuficiența . sau fvocea mea cea de pe urmă , cea care se scurge ușor din brațele tuturor și se separă de lume în obiecte , în foile astea pe care nu mi le va citi nimeni , în zidurile astea pe care nu mi le va sparge nimeni . căci dacă văd clar pe dinăuntru , îmi văd doar amărăciunea . eu îmi mențin părerea deocamdată . visele se mai îndeplinesc doar în vis . cu ochii deschiși , sigur ne mai lipsește ceva . sau cineva .

vă mulțumesc frumos pt trecere . o seară blândă în continuare vă doresc .

Domnule Ghetie,
m-au bucurat cuvintele d-voastra ingaduitoare . va multumesc frumos .

Domnisoara Manolachi,
\"pozele ingalbenite ca mainile bunicii\" - cumva aceste poze tin locul caldurii si atingerii firave a bunicii mele ..

- am sa renunt la \"mars si onoruri\" , imi pare o sintagma prea galagioasa pt atmosfera asta intima si nostalgica . presupun ca dintr-un bun inceput as fi dorit sa existe ceva/ cineva care sa-mi tina calea atunci cand intru in casa bunilor mei . din pacate , doar praf .

- bunica mea vaea obiceiul sa lase cozonacul in \"odaia buna\" sa se raceasca ; noi, nepotii ne zgaiam la el prin geamul usii; asta fac si acum , ma zgaiesc la amintiri :)

- in unele filme americane , copiii adorm cu lumina aprinsa , caci sunt niste rasfatati care se tem de mostrii pe care i-au tot intalnit in cele cateva ore cand timp s-au jucat la pc . sunt rauticioasa . nu, ideea era ca , in amintirile mele , se stingea lumina destul de devreme , un timp nu reuseam sa dorm , dar auzul respiratiei bunilor mei imi mangaia gandurile , imi domolea orice vis urat .

- oboseala deriva din uitare . cu toate acestea , ma incapatanez sa sap in zidul memoriei , pana ce reusesc sa-i gasesc acolo , printre clipele alea fragede din copilarie .

- as fi putut sa ridic un zmeu alaturi de bunul meu , sa sadesc un copac , orice . insa pe vremea aceea , nu reprezentau prioritati .. presupun ca niciodata nu pretuim ceva decat atunci cand nu mai are folos . toti avem regrete ...

eu va multumesc frumos de trecere ,

o zi blanda amandurora va doresc ...

Domnule Muresan,
solutii se pot gasi intotdeauna , insa deocamdata ma impac cu formularea initiala, caci imi pare ca mesajul ajunge la cititor si asa , brut si neslefuit .

eu va multumesc pt cuvintele ingaduitoare, imi cer scuze pt intarzierea raspunsului ,

o zi blanda va voresc !

Domnule Ghetie ,
da , si natura poate rezona cu starea bolnavicioasa a asteptarii mele , poate vibra in ritmul pasilor mei , poate spune lumii , ca ecou , ceea ce rumeneste in cusca trupului meu , fie ca este simpla febra sau o simpla oboseala .. sau doar nevoia de sprijin sau de pamant in care sa-mi las gandurile astea greoaie .

daria are o fire nerabdatoare de fel si presupun ca singura modalitate de a se odihni este acest ritual de \"dezbracare\" . chit ca este vorba de lumina , de ganduri , de cuvinte pe care le-a lasat absent aici .

va multumesc frumos pt trecere , o zi cat se poate de buna in continuare va doresc !

m-a bucurat mult faptul ca acest text a reusit sa va retina atentia , va multumesc si pentru cuvintele dragute pe care mi le-ati lasat aici .

daria sfasie toate conexiunile cu lumea exterioara , isi frange privirile pe cearsaful neted , se vrea usoara , vrea odihna in bratele iubitului ... campia alba , zic eu , ar fi sentimentul de pustiire la marginile caruia isi lasa pasii clandestini ai zilei .

cred ca floarea-soarelui miroase a cautare , se tine mortis dupa un soare prea departe .

eu va multumesc frumos de trecere si va doresc o zi blanda in continuare !

Buna dimineata!

Eu ma bucur ca v-a placut acest textulet.. multumesc pt incurajare si pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati lasat aici...

presupun ca daca privirile tuturor nu mi-ar fi nog in gat , mi-ar fi mai usor sa vorbesc despre ...fuga de realitate.

o zi blanda in continuare va doresc ..

daria n-a coborat niciodata intr-o mina, ii este de ajuns sa se inchida in sine ca sa se simta ca atare .. coborarea/ urcarea scarilor de la metrou devine pretext pt a-si introspecta subteranul interior . pt a-[s]i pipai cu nuricul degetelor limitele . presupun ca orice \"deasupra\" e doar o podea pt alte pacate ..
pai daca am sa mai apuc sa vizitez vreo mina grizutoasa, am sa ma asigur ca am si un chibrit cu mine . si o tigara . in caz ca mai cade vreo stea , acum am ce sa-mi doresc .

macar a fost util si acest tet la ceva , a trezit amintiri .

multumesc pt trecere , o seara blanda in continuare .

Domnule Munteanu , mi-ati lasat aici un comentariu care m-a surprins prin punctarea riguroasa a reperelor fiintei prabusite siesi - moartea , trecerea si identitatea pierduta .

Domnulea Petrea, consider ca incadrarea acestui text la \"personale\" nu ciupeste cu nimic din valoarea sa ..

Domnule Garda, am sa tin cont de indicatia dumneavoastra , m-am pripit si am scris asa cum mi-a fost la indemana...

Domnilor, m-a bucurat poposirea dumneavoastra pe astfel de meleaguri ... impregnate in sangele meu negru .. va multumesc mult pt trecere si pentru aprecieri . O seara blanda in continuare ...

Fiecare om ar trebui sa-si aiba copacul cu amintiri :)
Nu intamplator daria ocoleste , ea cauta raspunsuri . e ceva mahnire in imaginea stearpa a florilor de mar , ea nu a reusit sa cunoasca omul . presupun ca s-a lasat orbita de mirajul culorilor . realitatea insa e una intepenita sub auspiciile alienarii . daria se intoarce de la inmormantarea unui bun prieten (sinucigas) . pana azi, ea nu reusise sa-i vada tulburarea de pe chip .
Pe de alta parte , florile de mar ar reprezenta , in opinia mea , gandurile pacatoase ce ii dau si ei tarcoale , pana acum nematerializate (asta daca fortez o trimitere la motivul marului biblic , atat ca obiect al ispitei , cat si ca promisiune a accesului catre o alta dimensiune a cunoasterii - viata de dupa moarte ) . florile de mar din final ar fi substitut gandului incoltit al sinuciderii . in fond , daria ar avea toate motivele sa o faca .
Cat despre ultimul vers , este mai mult o intuitie a raspunsului cautat in lungul ei drum de intoarcere la cele vechi . Dupa parerea mea , are taisul unui deznodamant / verdict etc . Nu pretind ca ar fi o afirmatie general valabila .

Si da , in zilele astea am sa mai lucrez la imaginea florilor de mar , cititorului i-ar trebui mai mult decat imaginatie pt a-i deconspira utilitatea in text .
Multumesc de trecere si o seara blanda in continuare ...

nu pot decat sa raspund cu un zambet domnisoarei Anca Roshu ...
trebuie sa marturisesc ca nu m-am gandit prea mult in privinta unui titlu . mi-ati dat o tema serioasa pt la noapte, n-am sa mai testez terenurile minate ale visului . referitor la titlu asta, am cautat sa fie ceva banal, rutinier, sa fie tratat cu dezinteres . imi plac contrastele tari .

o seara buna in continuare ...

mda, cam asta e efectul cand scrii dupa ce s-a racit ..visul . sau cadavrul . anyway, m-am cam \"documentat\" cand am folosit acel \"descheiat\" . ar fi fost mai simplu sa folosesc altceva . manecile se descheie de trup [si am preferat def. 2 din dex, cu toate ca le-am refuzat reflexivul, pt. forma pasiva, \"sunt\" apare eludat,] si nu camasa in sine .vad o deconstructie in asta . cu manecile desfacute de trup, atarnand, as fi incercat sa arat [timid, intr-adevar] \"de ce-ul\" intins lui d-zeu de atatea ori in fatza in loc de rugaciuni . sau poate ca nu am vazut in realitate o camasa de forta, sau poate ca nu am iubit niciodata .

si o data cu mine a ars si pielea butaforica a nepasarii . scop atins .

o seara buna ..

ma gandeam ca iubirea si vinovatia pot fi interpretate drept vaslele aceleiasi peregrinari onirice . un lucru ramane cert . de data asta am mers prea departe :)

ma bucur ca v-a placut . o zi blanda ..

mulți dintre noi își încep astfel dimineața ... dar este ceva pudic in cazul dariei, de parcă s-ar sfii să-și conștientizeze înstrăinarea ( și îmi place să cred că iubitul se întoarce cu spatele pt că ea l-a rugat, ca și cum ar fi rămas să-și arăte sieși goliciunea prin gestul atât de banal al inserției motivului călușului ). de altfel, și iubitul ei are dispozitivul propriu de înstrăinare (și fac referire la botniță).

ca să aibă un sens textul, vă dezvălui că despărțirea a fost brutală, printr-un accident rutier . pur și simplu, s-a trezit și el nu mai era . era în schimb sânge pretutindeni . sau poate că erau despărțiți de la bun inceput, prin fructul zemos și stricat al înstrăinării (sau cel puțin, asta m-ar îndreptăți acel mimăm).

o femeie începe să plângă . căci eu nu mai aveam cuvinte . aveam doar ochii deschiși .

vă mulțumesc de trecere ...

Multumesc mult pt zambet si pt cuvintele ingaduitoare . Ma bucur ca v-a placut si ca ati poposit in subsolul gandurilor mele ...
Sarbatori fericite tuturor !