brazdă de miriști în ghete de iarnă

sortimente de singurătate. merg cu bomboane de ciocolată împăturite în crăciun iarna asta vine ca o consolare nu știu să-ți zic de ce își lasă pana moale cât un oftat pe buricul unui mormânt oarecare alții șterg praful de pe prag eu șterg zăpada de pe o fotografie ovală a marmură măcar e tăcere. și destule statui în parc să-mi țină locul să-și țină răsuflarea ocolesc parcul ocolesc focul din vatra bunicii e singurul lucru pe care-l pot face de aici. nu mai dansează nimeni ne trebuie un suflet cauciucat de iarnă brăzdat ne trebuie un suflet gros. m-am refugiat într-o ceapă de tufănici cu o moarte mai jos nu te calcă nimeni în picioare ți-e mai ușor plămânul. ți-e mai ușor. la recepție, coji de castane (mi-am uitat tălpile acolo) oameni se uită în vitrină vorbesc o altă rătăcire sărbătorile sunt pentru sfinți (duceți-vă acasă) copci în lichid amniotic. niciun dumnezeu nu deschide ochii astăzi.