resturi

mă întind lângă tine în felul meu bentonic aud cum crește patul cum străpunge pereții și întunericul de afară cu fălcile lui cu tot ajunge la capătul lumii acolo unde eu încep să mă întorc în tot acest timp un câine oarecare îmi transformă pieptul într-o groapă cu oase de aici impresia că am lăsat ceva deschis habar n-am o ruptură un strigăt și până dimineață se termină toată căldura. impresia că am uitat ochii deschiși toată noaptea după spatele tău încruntat impresia că o moarte își face cuib chiar sub privirile mele de streașină.