Daniela Parvu Dorin

Ce faci cu haita de lupi ce mușcă din tine când viața-ți mustește de teamă? când ziua de azi nu-ți mai promite ziua de mâine... ce faci când ți se micșorează cu fiecare vis, și casa și

Ce răscolire de gând! unu din doi pleacă mereu primul ce abur, o fi și sufletul cel fără de nume căzând ca un răsărit arcuit în întuneric, te simt e un colț de zid scorojit ce-l privești

E noapte și ninge și-mi caut liniștea în ceaiul de soc mai cred că-n orice-mbrățișare poți spune și nespusul dacă-ntr-o zi, bucăți din mine se vor lipi la loc? nu cred că mai pot, așa

Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi dintr-o pâine caldă și ne vom pierde prin târgul cu vechituri ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate) învelește-mă

Toată copilăria mi-am murit-o

Ianuarie e o Țară a tristeții pentru amândoi, povestea iernii din firimituri se trăiește după fiecare noapte nu mai vine o renaștere, au trecut vremurile-n doi când,tăcuți, în flacăra sobei ne

Unde-mi ești?Crăciun de altădată eteric și sfânt și desprins din povești cu zeci de lumini, cu beteală pe cetini cu ce ochi să privesc (când) nu-i nici o candelă aprinsă-n zăpadă… privesc în

În acest început repetat Poate de aceea nu-mi găsesc locul uimită de atâta sens dat începuturilor stau sprijinit în noul toiag, în voia gândurilor intuindu-mi jocul Nu mai sunt însetat îmi a

Da, omul se schimbă... așa cum din toate fotografiile amintirile dau bir cu fugiții și se-ntorc de sărbători... când zăpada sapă metafore în lumina soarelui așa cum ninsoare șterge atât de

La zoritul zorilor nu știm ce contează mai puțin stelele, treptele, sunetele, verdele sau numai într-o anumită zi, contează numai sângele, problemele, faptele, verbele și asta...(cam) o

Îmi clătesc viața în două ape ( apoi) Iau de la timp tot ce i-am dat să uite și puțIn din tot ce-am iubit... de ai ști cum îmi bate inima-n piept developându-mi toți anii într-un discurs liric

Toamna asta e pe ducă pentru amândoi de aceea, poate… se mai vând poezii despre noi la fiecare colț de stradă și viața-mi recită un pic din toate și m-ajută sa urc toate treptele

Când vezi cât de greșit ți s-au sudat rănile, cum cazi când ți se dezleagă toate strânsorile te-ntrebi dacă ziua de azi e o zi anume... când stai de viață agățat câtă cruzime

Mi-am recunoscut locul în casa cuvintelor cu puțin noroc, poate... peste valea plângerii mele voi ridica un pod să ne surprindem alergând unul spre altul fară să-mi spui în rugăciunea mea

Timpul nu mă veșnicește și nu-mi dă răgaz să-mi silabisesc viața așa cum aș vrea, e o stare lichidă în toate, numai toamna bântuie pe coridorul tăcerii târându-și mantia grea... Toate zilele

Nu mai rămâne nimic din zilele sfinte când nopțile-s încercănate și reci nimic din toamnele ce-mi plâng despletite pe scena trăitului pe veci mă urmăresc, obsesiv, câteva replici crezând că

Mai mereu pun un pic de alegorie în fiecare metaforă, ficținile poetice nu-s trecute în calendar oasele greu se albesc în fiecare duminică inima își rostogolește sângele ca pe-un

Vreau să-mpart bucuria cu tine, cu lumea deloc! Până când zilele în care mă-nchid în casă vor avea pretenţia sărbători să-mi devină... Între ”da” şi ”nu” e aproape primăvară; aştept, din clipă-n

Motto:'' Pentru ce am plecat, unde mă îndrept?''(N.Labiș) Sângele meu era un fel de cerneală cu care mânjisem deja peretele alb (ca o coală) îmi pierdusem inspirația și m-am sprijinit o

Eu cred că Ființa e o păpușă de cârpă, nu de carne o umplem trăind, ce-i drept devenind una dintre înfățișările noastre preumblătoare, doar atât! .......................................

Pun șalul pe umeri, și calc în noroiul de iarbă și flori gândurile mele stau spânzutate-n ferestre dar numai uneori, cerul e un pahar de stele vărsat peste a mea sihastră poveste în rest,

Ţi-am pus lacrimile-n cont pentru cât mai trăieşti în umbra umbrei mele, sunt în căutarea timpului pierdut… când vreau să zic că nu mai pot viaţa-mi găseşte un dirijor ascuns cu timp cu