Daniela Parvu Dorin

Știu totul despre mine, mai puțin cine sunt , dar asta voi afla de la toamnă, anagramând nuanțe de cuvinte.. știu totul despre stele, mai puțin dacă ele sunt reci sau nu, dar asta voi afla

Motto:’’ Dacă ar fi să mori ieri, astăzi tot aici mi-ar plăcea să prind viață, pentru ca maine să o iau de la capăt’’( Nicu Alifantis) Nu-mi amintesc să mă fi născut, nu mai trăiește nimeni de

Să uităm definiția morții Vreau un loc printre binecuvântările lumii?tu, nu? (de ce-mi sunt sortite poveștile în care mi-am trăit disperarea, mi-am văzut moartea?) numai tu-mi spui ''te iubesc''

Motto:” că-n lume doar inima este,/că-n drumuri la capăt te-așteaptă, nu moartea, ci altă poveste.'' (L.Blaga-Iubire) De atâta speranță încolțită greșit ochii mei nu mai au

Nu mai vreau să mă amestec cu lumea! azi, mă prevăd! stând în icoană în acest amestec de așteptare de om bun(nu de fiară!) vorbesc o singură limbă, cea a samaritenilor pentru inima mea,nu mai e

Câteva raiuri au trecut prin mine, chiar și atunci când singurătatea îmi sublima lipsa ta în înalt atât de mult cântărește și azi cuibărirea-n îmbrățișarea celuilalt, Nu mai suntem pe urmele

Mă rog, când mă simt cel mai puțin preaiubit și aștept, una câte una, din măști să-mi cadă... În fiecare zi îmbrac câte-un suflet recuzită de suflete ascund prin tranșee Eu mi-s soldatul întors

Motto:''Chiar dacă-i grea/viața și ființa/Inima cântă, ca pasărea mea/rară și sfântă!"(M.Robu) Cu păsările am mâncat din aceeași pâine, mai degrabă hrănindu-le, mi-am hrănit zborul gândul

Pentru lumina răsăritului, fac pasiune, imortalizez totul, îmi pun soarele pe cap și soarele, acolo stă, câteva minute bune... ce nebunie, să fii piedestal soarelui într-o zi de duminică (dar

Motto:"Mai caut, mai aflu, mai sper aici, între tine și cer''(C.Emanuel) Pe una din străzile din lumea ta, pășesc visătoare clipesc din toate neputințele, uneori bat pe la ușa

Doamne, aidoma bolilor care nu se vindecă niciodată sunt mâinile mele nevrednice de atingeri cu unghiile astea rupte din carne... cu sânge am scris orice scrisoare de dragoste multe din ele

Nu mai adu vorbă despre ce sunt când ...nu ești despre cum mă chinui să nu mă pierd printre oameni în acest asfințit lacrimos * până unde nu mai poate striga până acolo mi-e dorul iubesc

Motto: ‘’Mi-e foame de liniște’’(I.Vulpescu) Mă feresc de ostentativa paradă de a-mi plânge de milă, printre lacrimi dansând... sau de a spune ce-a mai rămas din mine când tac și cobor până-n

Se pare că viața e un circular spectacol de acrobație, pentru că nu știe nimeni cum s-a făcut, cum se poate naște dintr-un copil un OM, da, așa m-am visat!că eram însărcinată cu mama (deci,

Mă-ntreb unde ești? azi e ziua când se logodesc păsările între două lacrime mi-e de dragoste până departe chiar dacă te-ai mutat în cer chiar dacă durerea mă-nfiază nu-mi

Inainte de a mă pierde îmi las un pic sufletul să vorbească inima să nu se mai surpe în interior neutralizează-mi fricile cu blândețe până să-nvăț pe de rost că viețile curg prin noi așa cum

Pe mine mă cunoaște femeia care poate să cânte la două inimi, ca la un instrument muzical deși, ocarina era demult inventată... deși, nu mai știu nimic despre acest anotimp dual parcă ne-am

În fiecare dimineață îmi curăț rana există un punct ''scânteie'' în orice poem de stare pe care-l trăiesc hrănindu-mi imaginația ning cu-ntinse zăpezi până dincolo de uitare... simt numai