Ce gânduri frământ?
Am uitat să mă zbat, cum pasărea nu știe să țipe nici eu nu știu ce simt când nu mai simt să supraviețuiesc așa am învățat frunzărind niște ani nici măcar clipe... parcă mi s-a promis de la naștere
Elegie de noiembrie
Oriunde aș privi, copacii stau drepți ca niște zăbrele de liniștea asta a pădurii mă simt pălmuit, blestemat să-mi caut soarele meu printre ele... ca un copil bătrân, sensibil și fragil... călcând pe
***
*** Caută totul din lucruri și cu Totul ăsta în brațe, fugi! de fiecare dată când cineva plânge în tine adu-ți aminte că suntem creați fără margini și putem alege să rămânem fericiți până și-n
Din visul acela...cu Dumnezeu-copil
Din visul acela...cu Dumnezeu-copil Totul se-nvață... nu știu în jurul cărei ninsori, m-am trezit... El impletește și azi, părul la fete la băieți le face nod la cravată Din visul acela cu
Preaplin
Poezia, ca și icoana, e vie are sufletul preaplin și te privește din toate colțurile, știind cum e sa pleci dar sa ramâi în același timp? nimeni nu știe, unde se-ascunde tăcerea de după durere și
Invitație la vulnerabilitate
Am ocazia de a fi vulnerabil alături de cel ce coboară din ultimul tren am ocazia să fiu primul la capăt de linie, să lucrez cu ființă-mi în moduri binecuvântate să-mi spun'' ia-ți sufletul în
Cântec fără cuvinte
MOTTO: ''Viitorul are obiceiul de a se prabuși în mijlocul zborului'' J.Luis Borges * Ce imensă e noaptea în suflet pe rană ce luptă lăuntrică duc ori pe zori, ori pe lună necenzurată
Controverse
îmi trimit din când în când scrisori în cutia de poștă, postume nu mă pot odihni în furtuni de liniște visele mele sunt scrise cu creta și ascunse sub un desen în cărbune așa îmi voi ține în
Ce răscolire de gând!
Ce răscolire de gând! unu din doi pleacă mereu primul ce abur, o fi și sufletul cel fără de nume căzând ca un răsărit arcuit în întuneric, te simt e un colț de zid scorojit ce-l privești
Dacă ar fi să mori ieri
Motto:’’ Dacă ar fi să mori ieri, astăzi tot aici mi-ar plăcea să prind viață, pentru ca maine să o iau de la capăt’’( Nicu Alifantis) Nu-mi amintesc să mă fi născut, nu mai trăiește nimeni de
TERAPIE
Eu chiar aștept să nu-mi spui nimic lăsându-mă un timp să nu te cunosc, cu duhul meu preaplin de vise, să redescoperim tehnica foițelor de ceapă poate tăcerea să stimuleze capacitatea de
Poate de aceea...
E O rană deschisă țipătul nestrigat! am auzit, că suferința e iubitoare de oameni, chiar dacă poezia-mi împinge sângele în aortă, tot iese un vers din rând și-ncepe să doară... cu faptul că
Dacă ar fi să mori ieri
Motto:’’ Dacă ar fi să mori ieri, astăzi tot aici mi-ar plăcea să prind viață, pentru ca maine să o iau de la capăt’’( Nicu Alifantis) Nu-mi amintesc să mă fi născut, nu mai trăiește nimeni de
Ce-însingurare...
Motto:” că-n lume doar inima este,/că-n drumuri la capăt te-așteaptă, nu moartea, ci altă poveste.'' (L.Blaga-Iubire) De atâta speranță încolțită greșit ochii mei nu mai au
Amestec de așteptare
Nu mai vreau să mă amestec cu lumea! azi, mă prevăd! stând în icoană în acest amestec de așteptare de om bun(nu de fiară!) vorbesc o singură limbă, cea a samaritenilor pentru inima mea,nu mai e
Câteva raiuri
Câteva raiuri au trecut prin mine, chiar și atunci când singurătatea îmi sublima lipsa ta în înalt atât de mult cântărește și azi cuibărirea-n îmbrățișarea celuilalt, Nu mai suntem pe urmele
Eu, soldatul întors către sine
Mă rog, când mă simt cel mai puțin preaiubit și aștept, una câte una, din măști să-mi cadă... În fiecare zi îmbrac câte-un suflet recuzită de suflete ascund prin tranșee Eu mi-s soldatul întors
Imortalizez totul...
Pentru lumina răsăritului, fac pasiune, imortalizez totul, îmi pun soarele pe cap și soarele, acolo stă, câteva minute bune... ce nebunie, să fii piedestal soarelui într-o zi de duminică (dar
Urcuș de sahară
Motto:"Mai caut, mai aflu, mai sper aici, între tine și cer''(C.Emanuel) Pe una din străzile din lumea ta, pășesc visătoare clipesc din toate neputințele, uneori bat pe la ușa
UNDE PLEC?
Am căderi de timp...uneori trec prin boli ce joacă roluri grozave-n infern! e un cadru deschis despre cel ce construiește prin mine o cale ferată! deși, știm amândoi, că nu va exista nici un
CONTROVERSE
Îmi trimit din când în când scrisori în cutia de poștă, postume nu mă pot odihni în furtuni de liniște visele mele sunt scrise cu creta și ascunse sub un desen în cărbune așa îmi voi ține în
Mărturisiri sărate
Doamne, aidoma bolilor care nu se vindecă niciodată sunt mâinile mele nevrednice de atingeri cu unghiile astea rupte din carne... cu sânge am scris orice scrisoare de dragoste multe din ele
Până unde se mai poate striga?
Nu mai adu vorbă despre ce sunt când ...nu ești despre cum mă chinui să nu mă pierd printre oameni în acest asfințit lacrimos * până unde nu mai poate striga până acolo mi-e dorul iubesc
Sunt o rană deschisă ce se plimbă pe stradă...
Motto: ‘’Mi-e foame de liniște’’(I.Vulpescu) Mă feresc de ostentativa paradă de a-mi plânge de milă, printre lacrimi dansând... sau de a spune ce-a mai rămas din mine când tac și cobor până-n
