PREAPLIN

Poezia, ca și icoana, e vie are sufletul preaplin și te privește din toate colțurile, știid cum e sa pleci dar sa ramâi în același timp? nimeni nu știe, unde se-ascunde tăcerea de după durere și dragoste! laudă oaselor mele strivite pe cruce sunt în anul tăcerilor grele când așteptarea devine calea mea regală, oriunde m-aș duce!