Căutând, niciodată știind ce...

dacă literele n-ar fi știut să facă cerc în jurul meu, tristețea-mi putea deveni material de rochie, încă mai sunt în căutarea luminii (cu binoclul meu de teatru) calc în vârful degetelor și-nalt zmeie "viul" dinlăuntrul meu e cel ce se-agață-n dantele mă privesc cum trec prin fața tuturor devenind tot mai mică, (sunt împotriva statului pe loc) căutând, niciodată știind ce (prin zilele mele) cred că mai sunt un sofisticat, poem fără titlu, mai sus de atât nici că pot zbura prin viața asta sisifică numai sufletul ca o pasăre cu clopoței în cioc stă ascunsă, de ani mulți în turla bisericii...