Balada Lunii

Ce mult mi-aș dori să mor în somn, cu seninătate, neoglindit și lesne, fă-mă, Doamne, mai credul în adevăruri uitate atâta timp cât așteptarea mea-i de schit... Dă-mi cântec pentru o baladă a Lunii, e-o desfătare să poți călca peste tristețe cu voluptate! Soarele va lumina la fel de absent în aceleași două cadrane de timp ale Semilunii, nu simți cum vine de dincolo de rama oglinzii un miros de petunii? Am să mor în mijlocul permanentei mele călătorii pledând fericită, cine spunea că întotdeauna Raiul e la o azvârlitură de băț (sau de literă)? Dă-mi, Doamne, cântec pentru Balada Lunii și ține-mi lumea pe orbită!