Poezie
Respirând tot mai mult din mine
Poeme de duminică
1 min lectură·
Mediu
Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)
apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
00877
0